Articolele de genul "Cum să fii fericit" au devenit emblematice pentru ziare, reviste, cărţi şi un număr tot mai mare de site-uri. Trebuie să "acceptăm realitatea", "să facem o pauză", "să fim sinceri cu noi înşine" sau "să ne înconjurăm de oameni fericiţi". Este puţin probabil ca aceste lucruri să ne facă vreun rău, dar asta nu ne opreşte să le privim ca pe o listă de platitudini - de tipul celor pe care oamenii le recomandă mereu altora, fără să le urmeze ei înşişi.
Cu toţii ne putem crea propriile noastre liste de activităţi care să ne sporească fericirea şi să pretindem la nesfârşit ce este mai bine şi pentru cine. Deşi e un pic distractiv, de fiecare dată sunt tentat să întreb: dar ce activităţi îşi susţin pretenţiile lor de creştere a fericirii prin dovezi?
Psihologii au acordat atenţie acestei întrebări doar relativ recent, aşa că lista nu este foarte lungă şi, evident, este departe de a fi exhaustivă, dar cel puţin există unele cercetări care să o susţină. Activităţile investigate de psihologi sunt manifestarea recunoştinţei, ajutorarea celorlalţi şi, în primul rând, vizualizarea celui mai bun eu posibil.
1. Vizualizarea celui mai bun eu posibil
Faptul de a-ţi vizualiza cel mai bun eu posibil ar putea suna ca un exerciţiu al fanteziei, când de fapt cel mai important este ca el să fie cât se poate de realist. Realizarea acestui exerciţiu implică de obicei imaginarea vieţii tale viitoare, dar un viitor în care tot ceea ce ar putea funcționa bine, a funcţionat deja bine. Ai atins aceste obiective realiste pe care ţi le-ai stabilit. Pentru cimentarea vizualizării poţi apoi să încredinţezi cel mai bun eu posibil al tău hârtiei. Acest exerciţiu se bazează pe beneficiile dovedite ale scrierii expresive.
Eficacitatea acestei activităţi a fost testată într-un studiu realizat de King (2001). Studenţii au fost rugaţi să scrie despre cele mai bune euri viitoare posibile ale lor, în reprize câte 20 de minute, timp de peste 4 zile consecutive. Acest grup a fost comparat cu un altul care a avut de scris despre un subiect neutru, cu unul care a scris despre evenimentele traumatizante din viaţa lor şi cu unul care a scris atât despre evenimentele traumatizante, cât şi despre cele mai bune euri viitoare posibile ale lor.
Rezultatele au arătat că cei care au scris doar despre cele mai bune euri posibile ale lor au arătat îmbunătățiri mai mari ale bunăstării subiective în comparaţie cu toate celelalte grupuri. Beneficiile exerciţiului au putut să fie măsurate pe deplin cinci luni mai târziu.
Întrucât rezultatele au fost atât de încurajatoare după doar un exerciţiu de patru zile, au fost demarate alte două studii care au investigat perioade mai lungi de timp. Sheldon şi Lyubomirsky (2006) şi Dickerhoof şi colaboratorii (2007) au efectuat studii de 4 şi, respectiv, 8 săptămâni. Ambele au confirmat concluziile anterioare.
Nu e greu de presupus de ce acest exerciţiu are efect, probabil el ajută la:
- crearea unui sentiment de eficacitate, de sens şi de scop
- favorizarea optimismului
- stabilirea obiectivelor scrise şi planificarea mijloacelor de realizare a acestora.
2. Ajutorarea celorlalţi
Chiar dacă nu ai aflat despre exerciţiul "celui mai bun eu posibil", ai auzit desigur că ideea că a-i ajuta pe alţii este benefică pentru imaginea de sine. A da o mână de ajutor la o cantină a săracilor, a-ţi oferi serviciile de voluntar pe o linie de asistenţă telefonică, a vizita persoanele izolate - toate sunt cu siguranţă activităţi virtuoase. Dar ajutorarea altora fără vreun beneficiu personal tangibil nu presupune prea mult sacrificiu de sine?
De fapt, cercetările sugerează că ajutorarea ceilalţi are la bază un motiv egoist de natură pozitivă - sentimentul că te poate face mai fericit. Într-un studiu, studenţii au fost rugaţi să efectueze cinci acte de bunătate în fiecare săptămână timp de şase săptămâni (Lyubomirsky, Sheldon & Schkade, 2005). Erau lucruri de genul a scrie un bilet de mulţumire, a dona sânge sau a ajuta un prieten în activitatea sa. Studenţilor li s-a cerut să îndeplinească, fie câte un act în fiecare zi, fie pe toate cele cinci într-o zi.
Ambele grupuri experimentale au avut un rezultat mai bun decât grupul de control a cărui bunăstare s-a deteriorat după o perioadă de şase săptămâni (poate că examenele se profilau la orizont!). Cei care au efectuat câte un act de bunătate în fiecare zi au înregistrat o creştere mică a bunăstării lor. Dar la studenţii care au efectuat toate actele de bunătate într-o singură zi din săptămână, în decursul celor şase săptămâni ale studiului, s-a constatat o creştere semnificativă a bunăstării. Bunăstarea lor a crescut cu un impresionant scor de 40%.
Lyubomirsky, Sheldon şi Schkade (2005) au sugerat că diferenţa se poate explica prin faptul că un singur act de bunătate în fiecare zi nu schimbă semnificativ rutina cotidiană, mai ales că era vorba doar acte de mici.
3. Practicarea recunoştinţei
Am acoperit deja cea de-a treia activitate care s-a dovedit promiţătoare în creştere fericirii: practicarea recunoştinţei. Un studiu dirijat de Emmons şi McCullough (2003) a constatat că faptul de a te aşeza săptămânal pentru a nota cinci lucruri pentru care eşti recunoscător duce la creşterea nivelului de fericire cu 25%. Dacă sunteţi în pană de idei pentru practicarea recunoştinţei, exemplele preluate de mine din cartea dr. Emmons vă vor fi de ajutor. Aţi putea găsi de asemenea interesantă analiza mea asupra cărţii dr. Robert Emmons ‘Mulţumesc!’ în care sunt detaliate experimentele sale şi extinse reflexiile asupra practicării recunoştinţei.
Motive pentru a fi optimişti
Sunt sigur că aceste activităţi alcătuiesc doar un mic subset al modurilor prin care putem deveni mai fericiţi. Însă, până acum ele pot fi menţionate printre puținele susţinute prin cercetare. În multe feluri aceste constatări sunt încurajatoare. Încurajator este că niciuna dintre aceste activităţi nu implică cheltuirea unor sume mari de bani (sau chiar niciun ban!). Niciuna nu necesită prea mult timp şi toate sunt aproape la îndemâna fiecăruia. Singura provocare pe care o presupun ele este aceea de a face schimbări în rutina cotidiană a căilor noastre standard de gândire şi comportament. Comparativ cu ceea ce apreciem de multe ori ca fiind un drum lung şi întortocheat către fericire, această excursie va arăta ca un bagatelă, doar dacă vom deschide ochii şi vom privi.
Bibliografie
Dickerhoof, R., Lyubomirsky, S., & Sheldon, K. M. (2007). How and why do intentional activities work to boost well-being?: An experimental longitudinal investigation of regularly practicing optimism and gratitude. Manuscript under review.
Emmons, R. A., & McCullough, M. E. (2003). Counting blessings versus burdens: An experimental investigation of gratitude and subjective well-being in daily life. Journal of Personality and Social Psychology, 84(2), 377-389
King, L. A. (2001). The health benefits of writing about life goals. Personality and Social Psychology Bulletin, 27, 798-807
Lyubomirsky, S., Sheldon, K. M., & Schkade, D. (2005). Pursuing happiness: The architecture of sustainable change. Review of General Psychology, 9(2), 111-131.
Sheldon, K. M., & Lyubomirsky, S. (2006). How to increase and sustain positive emotion: The effects of expressing gratitude and visualizing best possible selves. Journal of Positive Psychology, 1, 73-82.
Tkach, C. (2005). Unlocking the treasury of human kindness: Enduring improvements in mood, happiness, and self-evaluations. Unpublished doctoral dissertation, University of California, Riverside
Traducere de Maricica Botescu după 3-happiness-enhancing-activities-with, cu acordul autorului