Cine sunt eu? Probabil fiecare şi-a pus măcar o dată această întrebare în încercarea de a-şi reprezenta propriului sine. Suntem fiinţe sociale, motiv pentru care relaţiile cu ceilalţi reprezintă o sursă importantă a suportului social resimţit şi a stării de bine. De ce unele conexiuni ne aduc mai multă satisfacţie decât altele? Un atribut personal important, prin intermediul căruia se poate răspunde la această întrebare, este legat de modul în care ne reprezentăm sinele. Mai exact, despre relational-interdependent self-construal (RISC) - gradul în care indivizii includ relaţiile cu cei apropiaţi în definirea propriului sine.
Marea majoritate a cercetătorilor presupun că există o reprezentare a sinelui individuală, definită prin caracteristici abstracte, abilităţi unice şi preferinţe personale. Însă nu toţi indivizii se definesc astfel. Datorită procesului de socializare asupra căruia se pune accent şi a legăturilor dintre oameni, multe femei şi bărbaţi din cadrul societăţilor individualiste îşi definesc sinele prin intermediul relaţiilor cu ceilalţi. Pentru aceştia, relaţiile cu ceilalţi sunt esenţiale pentru autodefinire, auto-exprimare şi consolidarea propriului sine. În momentul în care au de luat decizii, persoanele care prezintă un nivel crescut al interpretării sinelui prin includerea relaţiilor cu cei apropiaţi, iau în considerare nevoile şi dorinţele acestora şi înţeleg acele lucruri în privinţa cărora se aseamănă.
Teoria interdependenţei arată faptul că atributele personale, percepţiile, cogniţiile şi emoţiile influenţează aşteptările avute în legătură cu o relaţie. Dat fiind faptul că relaţia cu o persoană este văzută ca pare a sinelui, cei care prezintă un nivel înalt al interpretării sinelui în acest fel îşi doresc o relaţie de prietenie apropiată şi satisfăcătoare, motiv pentru care manifestă mai multe comportamente favorabile relaţiei decât cei care îşi reprezintă sinele într-o măsură mai mică prin includerea celorlalţi. Aceste comportamente favorabile relaţiei, precum deschiderea şi încrederea, permit prietenilor să îndeplinească funcţiile prieteniei în întregime, contribuind astfel la o calitate crescută a relaţiei.
Pentru a vedea în ce măsură reprezentarea sinelui prin includerea relaţiilor apropiate conduce la experimentarea unor conexiunii mai satisfăcătoare, a fost realizat un studiu privind relaţia dintre relational-interdependent self-construal (RISC), comportamentul în sprijinul relaţiei, funcţiile prieteniei şi calitatea relaţiei.
Comportamentul de sprijin al relaţiei a fost măsurat prin gradul de împărtăşire a informaţiilor între prieteni, capacitatea de a-l face pe celălalt să se dezvăluie şi gradul de încredere - manifestată prin credinţa că celălalt este o persoană pe care te poţi baza, iar răspunsul lui este previzibil şi sincer.
Împărtăşirea informaţiilor cu o persoană este importantă pentru dezvoltarea unei relaţii noi şi menţinerea relaţiilor existente, fiind un indicator important al intimităţii. Indivizii pentru care intimitatea este importantă au declarat că obţin din partea prietenilor un grad mare al dezvăluirii şi sunt văzuţi ca având o capacitatea crescută de a-i deschide pe ceilalţi. Aceştia par a fi, de asemenea, mai atenţi şi absorbiţi de ce li se spune în timpul unei conversaţii şi, spre deosebire de cei care nu au această capacitate de deschidere, sunt capabili să ia în considerare perspectiva celorlalţi.
Există 6 funcţii ale prieteniei:
1) Stimularea camaraderiei – se referă la realizarea unor activităţi plăcute, amuzante şi interesante împreună.
2) Ajutorul – presupune oferirea îndrumării, asistenţei şi alte forme de sprijin.
3) Intimitatea – include sensibilitatea la nevoile celuilalt şi deschiderea faţă de exprimarea sinceră a gândurilor, sentimentelor şi informaţiilor personale ale acestuia.
4) Alianţa de încredere – se referă la faptul de a rămâne disponibil şi loial.
5) Auto-validarea – presupune liniştirea, încurajarea şi ajutarea celuilalt pentru a-şi păstra o imagine de sine pozitivă.
6) Securitatea emoţională – se referă la oferirea confortului şi încrederii în situaţii inedite şi ameninţătoare.
Calitatea relaţiei se manifestă prin satisfacţie, plăcere, iubire şi emoţiile resimţite în legătură cu relaţia de prietenie. Din punct de vedere al tipurilor de prietenie, au fost evaluate cele între persoane de acelaşi sex şi cele de sex opus. Percepţia interpersonală este relevantă pentru toate relaţiile, dar poate fi problematică în cele mai puţin tradiţionale, precum sunt cele între prieteni de sex opus. Acest lucru se întâmplă deoarece astfel de relaţii sunt de multe ori confuze, neştiind dacă este vorba despre o simplă prietenie sau despre un preludiu al unei relaţii romantice. Atât în prieteniile dintre persoane de acelaşi sex, cât şi în cele dintre de sex opus, oamenii preferă parteneri asemănători lor. Dacă în cadrul prieteniilor dintre femei există o deschidere mai mare decât la bărbaţi, relaţia dintre aceştia din urmă se bazează mai mult pe realizarea unor activităţi.
Participanţilor la studiu li s-a cerut să se gândească la o persoană de acelaşi sex sau de sex opus, pe care o cunosc foarte bine şi care le este un prieten apropiat. Li s-a specificat faptul că trebuie să cunoască persoana respectivă de minim 3 luni, că nu trebuie să fie un membru al familiei şi că trebuie să fie mai mult un prieten decât un cunoscut. Celor care au ales un prieten de sex opus li s-a spus că nu trebuie să fie implicaţi într-o relaţie romantică cu persoana aleasă şi nu trebuie să fi existat nici în trecut o astfel de relaţie între ei. După aceste instrucţiuni, toţi participanţii au primit chestionare ce măsurau RISC, comportamentul de sprijin al relaţiei, funcţiile prieteniei şi calitatea relaţiei.
Rezultatele au arătat că indivizii diferă în ceea ce priveşte gradul în care includ relaţiile apropiate în definirea sinelui. Cei cu un nivel înalt al includerii relaţiilor cu ceilalţi în definirea sinelui, au prezentat scoruri înalte privind comportamentul de sprijin al relaţiei, funcţiile prieteniei şi calitatea relaţiei. Spre deosebire de cei cu un scor scăzut la această scală, cei cu un scor înalt, experimentează funcţiile prieteniei într-un mod complet. Practic, acest mod de interpretare a sinelui prezice tipul de comportament pe care un individ îl are, fapt ce indică la rândul său dacă individul percepe satisfacerea dorinţelor privind relaţia de prietenie. Indivizii cu un nivel ridicat de interpretare a sinelui prin relaţiile cu ceilalţi îşi doresc relaţii interpersonale apropiate motiv pentru care se comportă în moduri care le facilitează experimentarea acestor relaţii prin faptul că le permit prietenului să îndeplinească multe funcţii ale prieteniei. Aceştia au evidenţiat mai multe comportamente de sprijin ale relaţiei care prezic exprimarea funcţiilor prieteniei şi astfel o calitate mai mare a relaţiilor. De asemenea, indivizii ce au scoruri mari la această scală sunt percepuţi ca fiind mai plăcuţi de către persoanele străine decât cei cu un nivel scăzut.
În concluzie, diferenţele individuale în interpretarea sinelui sunt importante pentru înţelegerea relaţiilor apropiate. În acest sens, se poate spune că măsura în care indivizii includ relaţiile cu cei apropiaţi în definirea propriului sine contribuie la creşterea satisfacţia pe care o resimt de pe urma acestor conexiuni.
Bibliografie: Morry, M., M, Kito, M. (2009) Relational-Interdependent Self-Construal as a Predictor of Relationship Quality: The Mediating Roles of One's Own Behaviors and Perceptions of the Fulfillment of Friendship Functions: The Journal of Social Psychology,149(3), 205–222