„Dragostea şi compasiunea sunt o necesitate, nu un lux. Fără ele, omenirea nu poate supravieţui“, Dalai Lama. Ce minunată ar fi lumea dacă oamenii ar putea să manifeste puţin mai multă compasiune unii faţă de alţii. Puterea compasiunii este mai pronunţată decât empatia, deoarece consistă în a-ţi imagina suferinţa celorlalţi la un nivel mai profund; prin urmare este mult mai probabil ca compasiunea să stimuleze acţiune.

 

 

 

Iar compasiunea nu este benefică doar pentru persoana care a fost ajutată – cultivarea compasiunii are anumite efecte psihologice deosebite asupra propriei persoane. Mai jos sunt prezentate opt studii psihologice care dezvăluie efectele practicării umanităţii.

1.Compasiunea se poate învăţa

Compasiunea nu este un sentiment pe care îl ai sau nu-l ai – este un sentiment ce poate fi (şi ar trebui)  învăţat şi cultivat. Acest lucru a fost demonstrat de Weng şi colaboratorii săi (2013) care au ţinut un curs de o zi despre meditaţia bunătăţii. Acest curs facilitează dezvoltarea sentimentelor de bunăvoinţă şi iubire faţă de sine şi faţă de ceilalţi. După şedinţa de meditaţie, participanţii s-au simţit mai bine în pielea lor, manifestau mai multă compasiune faţă de ceilalţi şi s-a constatat o activare mai puternică a zonelor din creier asociate cu iubirea, afilierea şi emoţia pozitivă. Acest lucru a fost valabil şi în cazul în care participanţii au vizionat clipuri video ce prezentau persoane aflate în suferinţă, clipuri care anterior provocau sentimente negative. Autorul principal al studiului, Helen Weng a afirmat: „Este precum un antrenament cu greutăţi. Folosind această abordare sistematică am descoperit că oamenii pot de fapt să-şi întărească „muşchiul” compasiunii şi să răspundă la suferinţa celorlalţi cu grijă şi dorinţă de a ajuta”.

 

 

2. Compasiunea stimulează acţiunea

E un lucru bun să simţi mai multă compasiune, însă nu este de prea mare folos dacă nu faci nimic în privinţa asta. Totuşi, compasiunea poate fi o forţă motivantă puternică. În cadrul unui studiu, participanţii care practicau meditaţia au luat parte la un test sub acoperire privind compasiunea lor (Condon şi colaboratorii, 2013). Ei stăteau într-o sală de aşteptare improvizată în care se aflau doi actori, în timp ce un alt actor intra în cârje, prefăcându-se că are dureri. Cei doi actori care stăteau lângă participanţi ignorau persoana care avea dureri trimiţând semnalul inconştient de a nu te interveni. Totuşi, cei care au practicat meditaţia erau cu 50% mai susceptibili să ajute persoana ce acuza dureri decât grupul de control care nu a practicat meditaţia. Unul din autorii studiului, David DeSteno a afirmat: „Aspectul cu adevărat surprinzător al acestei descoperiri este că meditaţia îi determină pe oameni să îşi dorească să acţioneze virtuos – să-i ajute pe ceilalţi care suferă –chiar şi în faţa unei situaţii care îi îndeamnă să nu facă asta”.

3. Mai fericit şi mai sănătos

Faptul de a practica mai mult compasiunea nu este benefic doar pentru ceilalţi, ci aduce beneficii şi asupra propriei sănătăţi psihologice şi fizice. În cadrul unui studiu realizat de Fredrickson şi colaboratorii săi (2008) participanţii au trebuit să-şi direcţioneze compasiunea iubitoare către ei înşişi timp de o săptămână, apoi, săptămâna următoare, către cei pe care îi iubeau. Cercetătorii au descoperit că participanţii care au fost desemnaţi la întâmplare să mediteze pe tema compasiunii au prezentat niveluri crescute de fericire zilnică în comparaţie cu grupul de control. Şi nu doar atât, căci cei care au meditat cu privire la compasiune au suferit mai puţin de depresie, erau mai mulţumiţi de viaţă şi aveau o condiţie fizică mai bună.

4. Stimulează imunitatea


Puterea compasiunii afectează, de asemenea, sistemul de răspuns la stres şi sistemul imunitar al organismului. Pace şi colaboratorii (2009) au descoperit că pacienţii care au meditat mai mult pe tema compasiunii au avut răspunsuri imune mai puternice la un factor de stres, măsurate fiziologic prin nivelurile de interleukină şi cortizol.

5. Răspunsul neural empatic

Specialiştii în neuroştiinte au descoperit că intensificarea compasiunii iubitoare poate fi măsurată în creierul viu. În cadrul unui studiu realizat de Lutz şi colaboratorii săi (2008), practicanţi experimentaţi ai meditaţiei şi cei debutanţi au creat o stare mentală de bunăvoinţă-compasiune iubitoare în timp ce creierele lor erau scanate. În anumite momente, în timp ce participanţii erau aşezaţi în scaner, realizatorii experimentului au introdus sunete de suferinţă. Cât timp participanţii se concentrau pe faptul de a fi plini de compasiune, activitatea regiunilor din creier responsabile cu procesarea emoţiilor se intensifica, în comparaţie cu situaţia în care participanţii erau liniştiţi. În plus, zonele asociate cu empatia şi înţelegerea minţii celorlalţi erau, de asemenea, mai active.

6. Intensificarea empatiei

Din moment ce meditaţia pe tema compasiunii intensifică activitatea centrului empatiei din creier, aceasta sporeşte, de asemenea, acurateţea empatiei. Mascaro şi colaboratorii (2013)  au supus participanţii la un test de empatie, numit „Mind in the Eyes Test”, ce constă în ghicirea emoţiilor privind doar o pereche de ochi. Cei care au finalizat un scurt curs de compasiune au avut rezultate mai bune la test, indicând faptul că acurateţea empatică a fost intensificată.

7. Mai binevoitor

În cadrul unui studiu realizat de Leiberg şi colaboratorii (2011) participanţii au jucat jocul numit Zurich Prosocial Game (ZPG). Acesta verifică dacă participanţii fie împărtăşesc sentimental, fie reacţionează atunci când alţii suferă şi evaluează costurile ajutorului. Înainte de joc, unii participanţi au luat parte, pentru o perioadă scurtă de timp, la şedinţe de meditaţie pe tema compasiunii. Rezultatele participanţilor la acest test au fost comparate cu cele ale unui grup de control care a urmat un antrenament al memoriei. Grupul celor care au participat la şedinţele de meditaţie pe tema compasiunii a manifestat un comportament mai prosocial- cu alte cuvinte participanţii erau mai binevoitori unii faţă de alţii.

8. Teama de suferinţă este diminuată

Durerea celorlalţi provoacă tristeţe şi este o reacţie naturală să eviţi persoanele care suferă. Dar faptul de a simţi mai multă compasiune poate schimba acest lucru, făcând ca sentimentele negative de evitare să fie înlocuite cu sentimente de compasiune pozitive. Asta au descoperit Klimecki şi colaboratorii  săi (2013) când au supus participanţii unei şedinţe de meditaţie pe tema compasiunii şi apoi le-au prezentat un clip video despre persoanele care suferă. După respectiva ședință, oamenii reacţionau neuronal cu mai multă dragoste, afiliere şi sentimente pozitive faţă de suferinţă.

Toate aceste studii indică faptul că următorul citat al lui Dalai Lama este cât se poate de adevărat: „Dacă vrei ca cei din jurul tău să fie fericiţi, practică compasiunea. Dacă vrei ca tu să fii fericit, practică compasiunea.”



Traducere de Ioana-Mădălina Ilinca după 8-wonderful-psychological-effects-of-being-compassionate cu acordul editorului

Scris de: Jeremy Dean
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.