Materialismul este un cuvânt urât. El are, de asemenea, conotaţii negative în psihologie. Studiile arată în mod constant că persoanele care sunt de acord cu afirmaţii precum "îmi voi cumpăra lucruri doar pentru că mi le doresc", tind să fie: mai puţin mulţumite de viaţă, mai puţin fericite, mai vulnerabile la depresie, mai susceptibile de a fi paranoice şi mai susceptibile de a fi narcisiste.
Nu este o imagine prea atrăgătoare, nu?
Dar, la fel ca în cazul studiilor care examinează legătura dintre succes şi fericire, multe dintre concluzii sunt corelative. Prin urmare, nu putem spune cu siguranţă că materialismul provoacă toate aceste lucruri, ci doar că se asociază cu ele. Mai multe dovezi în următorul experimentul prezentat în continuare.
Experienţe versus achiziţii materiale
Leaf Van Boven de la Universitatea din Colorado şi Thomas Gilovich de la Universitatea Cornell au efectuat un experiment interesant, pentru a vedea dacă materialismul îţi afectează vocaţia pentru fericire (Van Boven & Gilovich, 2003). Ei au împărţit aleator un număr de studenţi în două grupuri şi au dat fiecărui grup instrucţiuni uşor diferite:
:: Membrii unui grup au fost rugaţi să facă o descriere a unei achiziţii materiale care i-a făcut fericiţi. Achiziţiile materiale includ lucruri cum ar fi haine, gadget-uri, calculatoare şi aşa mai departe. Acel lucru putea să fie ceva ce a fost cumpărat de ei sau ceva cumpărat pentru ei.
:: Sarcina celuilalt grup a fost una uşor diferită. Ei au fost rugaţi să descrie o experienţă care le-a făcut plăcere. Exemple de experienţe sunt mesele luate în oraş, biletele de intrare la concerte şi biletele de călătorie. Pentru a vedea modul în care se simţeau în momentul respectiv, participanţii au fost evaluaţi, fără ştiinţa lor, atât înainte, cât şi după ce au scris acele descrieri scurte. Apoi, după aproximativ o săptămână, participanţilor le-au fost returnate descrierile făcute asupra propriilor achiziţii şi li s-a cerut să reflecteze asupra lor. Din nou, ei au fost rugaţi să spună cum se simţeau în momentul respectiv.
Compararea celor două grupuri a vizat de fapt modalităţile de raportare a participanţilor la cele două tipuri diferite de achiziţii. Rezultatele au arătat că ei se simţeau mai bine când îşi contemplau experienţele, comparativ cu achiziţiile materiale.
Reflectarea asupra experienţei
Ca urmare a acestui experiment, Van Boven & Gilovich au presupus că, per total, oamenii petrec mai mult timp contemplându-şi experienţele, decât achiziţiile materiale. Pentru a testa acest lucru ei au cerut participanţilor să se gândească la experienţele lor şi la achiziţiile materiale care le-au adus multă fericire. Apoi, aceştia au fost întrebaţi la care dintre cele două categorii au reflectat mai des. Rezultatele au arătat în mod clar că experienţele erau cele la care oamenii s-au gândit mai des (83%).
De ce experienţele te fac să te simţi mai bine decât posesiunile?
Se pare, deci, că la un anumit nivel înţelegem că experienţele ne oferă mai multă plăcere decât achiziţiile noastre materiale. Dar de ce se întâmplă aşa?
Van Boven ( 2005) sugerează trei motive:
1. Experienţele se îmbunătăţesc cu timpul (bunurile nu). Motivul pentru care experienţele se îmbunătăţesc odată cu trecerea timpului poate fi acela că este posibil să te gândeşti la experienţe într-un mod mult mai abstract decât la posesiuni. De exemplu, dacă te gândeşti la o vară fantastică din tinereţea ta, ţi-ai putea aminti cu uşurinţă un simţământ abstract de căldură şi exuberanţă, dar este mai puţin probabil să-ţi aminteşti exact ce ai făcut zi de zi. În diferite momente este posibil să fi fost destul de plictisit, totuşi vei fi tentat să nu-ţi aminteşti de asta. La posesiunile materiale este mai greu să te gândeşti într-un sens abstract. Maşina pe care ai cumpărat-o este numai o maşină, superba jachetă nouă pe care ai găsit-o la reduceri este totuşi doar un sacou. Este mult mai probabil ca experienţa din acea vară să fi căpătat un sens simbolic, care poate dăinui în memorie mai mult decât o posesie.
2. Experienţele sunt rezistente la comparaţii nefavorabile. Este bine cunoscut efectul uriaş al comparaţiilor sociale asupra a ceea ce considerăm pozitiv la anumite evenimente. Un exemplu frapant este constatarea că oamenii preferă să câştige 50.000 dolari pe an, când toată lumea câştigă 25.000 dolari, în loc să câştige 100.000 dolari ei înşişi, admiţând ca alte persoane să câştige 200.000 dolari (Solnick & Hemenway, 1998). Cu alte cuvinte, nu este vorba despre cât de mult câştigăm noi, este vorba despre cât de mult câştigăm noi în comparaţie cu alte persoane. Comparaţia socială şi nu cantitatea reală de bani este cea care afectează modul în care ne apreciem câştigurile. Un efect similar se înregistrează în cazul posesiunilor. Atunci când există atât de multe televizoare cu ecran plat HD din care să alegi, este uşor să faci comparaţii defavorabile între alegerea ta şi celelalte disponibile (verificaţi Barry Schwartz, De ce o prea mare posibilitate de alegere este nocivă pentru noi).
Experienţa, însă, pare a fi mai rezistentă la aceste tipuri de comparaţii nefavorabile. Pentru a explica acest fenomen, Van Boven invocă ideea că acest lucru se datorează unicităţii experienţei. Este mai dificil să faci o comparaţie nefavorabilă atunci când nu există nimic direct comparabil. La urma urmei, fiecare vară a tinereţii noastre este uşor diferită (chiar dacă foarte puţin). Cred, de asemenea, că este greu să comparăm într-adevăr experienţele noastre cu cele ale altor persoane. Compararea posesiunilor, însă, este uşoară în general.
3. Experienţele au mai multă valoare socială. Există două motive pentru care experienţele au mai multă valoare socială decât posesiunile. În primul rând, experienţele au tendinţa de a încuraja relaţiile sociale, iar relaţiile sociale sporite sunt benefice pentru fericirea noastră. În al doilea rând, este mult mai acceptabil social să discutăm despre experienţele noastre cu ceilalţi. Oamenii care trăncănesc despre bunurile lor sunt consideraţi mult mai puţin agreabili decât cei care vorbesc despre aventurile lor din timpul vacanţei.
Limitări
Desigur, trebuie să recunoaştem că acest tip de cercetare este într-un stadiu incipient. Van Boven indică o serie de probleme potenţiale care urmează să fie investigate:
- experimentele examinate aici au vizat emoţiile pe termen scurt – se însumează aceste emoţii pe termen scurt într-o fericire pe termen lung?
- oamenii foarte materialişti ar putea obţine de fapt mai multă plăcere din achiziţiile materiale decât din experienţe.
Dileme materialiste
În ciuda acestor limitări, se pare că, pe lângă dovezile experimentale, există, de asemenea, câteva raţiuni pentru care experienţele psihologice au calitatea de a ne face mai fericiţi decât bunurile materiale. La un nivel superior părem să înţelegem că experienţele bat probabil posesiunile în termeni de fericire. Împotriva acestui argument, însă, este faptul că trăim într-o societate inundată de materialism, în care obiectele sunt evaluate dincolo posibila lor contribuţie la fericirea noastră. Deci, cum poate fi rezolvat acest conflict? Un răspuns la această întrebare este acela că în timp ce suntem tentaţi să gândim că alte persoane sunt materialiste, ne apărăm propriile achiziţii ca fiind necesare, iar în cel mai rău caz suntem indulgenţi cu noi înşine. Pentru că, la urma urmei, materialismul este un cuvânt urât. Dar unul care este în mintea tuturor.
Bibliografie
Solnick, S.J., & Hemenway, D.(1998). Is more always better? A survey on positional concerns. Journal of Economic Behavior and Organization, 37, 373-383.
Van Boven, L. (2005) Experientialism, Materialism, and the Pursuit of Happiness. Review of General Psychology, 9, 132-142.
Van Boven, L., & Gilovich, T. (2003). To do or to have? That is the question. Journal of Personality and Social Psychology, 85, 1193-1202
Traducere de Maricica Botescu după experiences-beat-possessions-why, cu acordul autorului