Fericirea, după părerea psihologilor, este legată de activităţile normale de zi cu zi, dar intuim noi ce strategii anume ne sporesc fericirea? Pentru a afla dacă studenţii au o reprezentare adecvată asupra acestui lucru, Tkaci şi Lyubomirsky (2006) au chestionat un număr de 500 de studenţi cu privire la strategiile folosite de ei pentru a-şi spori fericirea.



Mai jos sunt strategiile pe care studenţii au declarat că le folosesc, începând de la cele mai frecvent utilizate până la cele utilizate mai puţin. De asemenea, pentru fiecare strategie Tkach şi Lyubomirsky au analizat relaţia dintre utilizarea ei şi declaraţiile studenţilor cu privire la nivelurile lor de fericire pentru a vedea dacă cei care utilizau o anumită strategie erau de fapt mai fericiţi.

Trebuie precizat că acest studiu  este unul corelativ. Asta înseamnă că el ne poate spune doar că cele două lucruri - de exemplu, viaţa socială şi fericirea – au o legătură, dar nu şi faptul că unul este cauza certă a celuilalt. Evidenţierea raportului de cauzalitate dintre aceste categorii a fost obiectivul altor studii.

 

 


1. O viaţă socială. Afilierea socială – a te înconjura de prieteni, a-i ajuta pe ceilalți - a fost metoda cel mai frecvent declarată ca fiind utilizată pentru  creşterea fericirii. Ea a corelat, de asemenea, cel mai puternic cu fericirea reală a studenţilor. Nu sunt surprize aici. Experimentele cu manipularea activităţii sociale a oamenilor au evidenţiat legătura dintre creşterea acesteia şi sporirea fericirii. Este îmbucurător să vezi că probabil strategia cel mai frecvent utilizată are efect!

2. A acţiona sub semnul fericirii. Strategiile directe, cum ar fi ‘a acţiona sub semnul fericirii’ şi ‘zâmbind’, au înregistrat următorul nivel de popularitate. Deşi există unele dovezi experimentale care susţin acest punct de vedere, Tkaci şi Lyubomirsky sunt precauţi. Şi eu aş fi precaut. ‘A acţiona sub semnul fericirii‘ ar putea fi o strategie utilă pe termen scurt, dar eu nu sunt aşa de sigur despre utilitatea ei pe termen lung.

3. Realizarea obiectivelor pe termen lung. Studenţii au fost destul de favorabili ideii de a-şi stabili ei înşişi obiective de realizare personală pe termen lung şi  de a se strădui apoi să le îndeplinească. Aceasta a fost o strategie destul de populară pentru creşterea fericirii, ea fiind, de asemenea, susţinută de o serie de câteva studii. Bun răspunsul dat de studenţi!

4. Activităţi recreative pasive. Aici e primul răspuns eronat. Petrecerea pasivă a timpului liber, cum ar fi privitul la televizor sau jocurile video, deşi relativ populară, n-a arătat nicio corelaţie cu fericirea. Studiile experimentale sprijină această constatare găsind puţine avantaje pentru fericire din activităţile pasive de agrement. Deci, încă o dată, e timpul  să ne debarasăm de jocurile video de tip idiot box şi Xbox.

5. Activităţi recreative active. Nu am nicio întrebare aici. Este foarte bine stabilit că preocupările de agrement activ, cum ar fi alergatul sau mersul cu bicicleta, sporesc fericirea. Ce este îngrijorător este faptul că aceste preocupări apar pe listă dedesubtul preocupărilor de agrement pasiv.

6. Religia. Aceasta a fost o strategie destul de nepopulară în rândul studenţilor pentru creşterea fericirii, deşi este destul de bine stabilit că religia şi fericirea lucrează împreună. Tkaci şi Lyubomirsky sugerează că motivele acestei conexiuni ar putea avea de a face cu legăturile sociale, cu faptul de a avea sentimentul unui scop în viaţă sau chiar cu consumul redus de alcool.

7. Petrecerile şi discoteca. Poate fi surprinzător că printre studenţi această activitate a fost destul de nepopulară ca activitate de creştere a fericirii. Acest lucru a fost confirmat şi de faptul că cei care au participat la mai multe petreceri nu se simţeau mai fericiţi, dacă ţineai cont de extraversiunea lor.

8. Controlul mental. Acesta este cel de-al doilea răspuns eronat. El s-a centrat pe gândurile negative: atât pe contemplarea lor, cât şi pe încercarea de a le suprima. Această categorie a fost semnificativ asociată cu faptul de a fi nefericit. Într-adevăr, categoria controlului mental pare de alt ordin: cercetările anterioare au constatat că atât ruminarea asupra gândurilor negative, cât şi încercarea de a le suprima, duc la nefericire.

Un mesaj (în cea mai mare parte) pozitiv

Această ultimă categorie privind controlul mental chiar pare diferită: cum să o pui pe o listă de strategii privind creşterea fericirii? Statistic acesta a fost cel mai puternic predictor al nefericirii. Acest lucru sugerează că o minoritate semnificativă de oameni au exact aceeași idee greşită despre strategiile care sporesc fericirea. Preocupările pentru agrementul pasiv reprezintă cealaltă categorie cu caracter diferit. Toate celelalte categorii de top 6 au cel puţin o legătură cu fericirea. Aceasta nu are nici una şi totuşi este pe locul 4 pe listă.

Mesajul pozitiv este că, în general, strategiile pe care le folosesc oamenii pentru a-şi spori fericirea funcționează efectiv. Ne bazăm pe declaraţiile proprii aici, aşa că cei chestionaţi ar fi putut foarte bine să denatureze ceea ce făceau ei de fapt - dar cel puţin putem constata că ei ştiau în cea mai mare parte ceea ce ar fi trebuit să facă.



Bibliografie: Tkach, C., & Lyubomirsky, S. (2006). How Do People Pursue Happiness?: Relating Personality, Happiness-Increasing Strategies, and Well-Being. Journal of Happiness Studies, 7(2), 183-225


Traducere de Maricica Botescu după happiness-from-hanging-out, cu acordul autorului

Scris de: Jeremy Dean
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.