Accesarea propriilor procese mentale superioare este adesea dificilă. Psihologii au descoperit cât de uşor putem fi manipulaţi în emiterea motivelor cu care ne justificăm deciziile, judecăţile sau acţiunile. Şi mai rău, chiar când nu suntem manipulaţi în mod activ, ne păcălim singuri deseori, fără a fi nevoie de vreun sprijin exterior. Dar au aceste greşeli un caracter sistematic oare?

Nisbett şi Wilson (1977) oferă cinci factori care pot afecta foarte mult fidelitatea aprecierii propriilor procese mentale superioare. Acestea ne dau indicii utile despre împrejurările în care suntem cel mai susceptibili de a ne auto-înşela.

1. Timpul

Multe dintre acţiunile, gândurile şi sentimentele noastre sunt, probabil, motivate de lucrurile care s-au petrecut cu mult timp în urmă. Problema este că odată cu trecerea timpului uităm uşor. Chiar şi lucrurile care s-au întâmplat relativ recent pot să dispară cu uşurinţă din gândirea conştientă şi, prin urmare, să nu le mai luăm în considerare ca potenţiali factori motivanţi. Reversul este de asemenea adevărat. Atunci când cauza şi efectul sunt apropiate, suntem mult mai tentaţi să identificăm cauza.

2. Mecanica judecăţii

Uneori, mecanica gândurilor noastre este pur şi simplu ciudată. Un exemplu bun este studiul în care s-a constatat că cumpărătorii erau extrem de părtinitori faţă de perechea de pe dreapta (descris la ‘Cumpărături’), atunci când alegeau perechea preferată din patru perechi identice de şosete. Există tot felul de preferinţe ciudate, aşa cum este aceasta, care ne îngreuiază şi mai mult efortul de a ghici ce se întâmplă în mintea noastră.

3. Când nu se întâmplă nimic

Uneori acest efort este de o importanţă vitală atunci când nu se întâmplă nimic. De exemplu, dacă cineva nu ne place, de obicei, nu va manifesta o ostilitate directă, dar va evita de multe ori să manifeste comportamente prietenoase faţă de noi. În această situaţie, este greu de spus ce gândim, pentru că absenţa a ceva este greu de detectat. Pe de altă parte este mult mai uşor de ghicit că cineva nu ne place atunci când se apropie de noi şi ne dă un pumn în nas. Atunci primim mesajul destul de repede.

4. Aspectul nonverbal

Există tot felul de comportamente non-verbale care au efect asupra noastră. Acestea includ afişarea de către noi a tipului de zâmbet cerut şi chiar modul în care ne sincronizăm limbajul corpului cu ceilalţi. Dar întrucât comportamentele non-verbale sunt mult mai puţin susceptibile de a fi remarcate în mod conştient, ele au o probabilitate mai mică de a fi apreciate drept cauză a gândurilor sau comportamentelor noastre decât, să zicem, o declaraţie o sau acţiune directă. Acest fapt, probabil, ne va ajuta să ne explicăm de ce avem uneori doar un vag sentiment că o persoană nu ne place. Aceste informaţii vor fi transmise adesea în primul rând prin limbajul corpului său, pe care noi îl vom procesa doar la nivel inconştient.

5. Neconcordanţă între cauză şi efect

Uneori, efectele mari sunt produse de cauze mici. Gândiţi-vă la metafora proverbialului fluture care dă din aripi deasupra Chinei, provocând o furtună de proporţii într-o altă parte a lumii, care este folosită în explicarea teoriei haosului. Intuitiv, aceste tipuri de explicaţii nu ne conving. Efectele mari ar trebui să aibă cauze mari. Din acest motiv suntem tentaţi să nu sesizăm legătura dintre o cauză şi un efect, atunci când există o nepotrivire de dimensiune.

Drumul spre auto-cunoaştere

Descifrarea acestor preferinţe aduce mai mult decât un plus de cunoaştere abstractă, este ceva realmente util în viaţa noastră de zi cu zi. Ni se pare facil uneori să ne formăm o impresie asupra motivelor pe care le avem pentru lucrurile pe care le facem şi le gândim. Alimentarea continuă a acestei confuzii se datorează nevoii noastre de a simţi că deţinem controlul asupra propriei noastre persoane. De fapt, aşa cum arată recenta serie privitoare la mecanismele minţii umane, există o întreagă varietate de situaţii în care avem puţin sau nici o idee despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în minţile noastre. Deşi nu este întotdeauna benefic să comunicăm celorlalte persoane că nu avem nicio idee justificativă în luarea unei anumite decizii sau în efectuarea unei anumite acțiuni, este extrem de util ca noi să recunoaştem acest lucru pentru noi înşine. Sau, cel puţin, să fim sceptici cu privire la motivele pe care le atribuim gândurilor şi comportamentelor noastre.

Bibliografie: Nisbett, R. E., & Wilson, T. D. (1977). Telling more than we can know: Verbal reports on mental processes. Psychological Review, 84(3), 231-259.

Traducere de Maricica Botescu după when-we-are-fool-to-ourselves, cu acordul autorului

Scris de: Jeremy Dean
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.