Cu începuturi modeste, cărţile de auto-ajutorare au ajuns acum să ocupe mare parte din spaţiile librăriilor, numărul lor fiind în continuă creştere. Cele mai bine vândute titluri precum "Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus" sau "Nu vă faceţi griji, faceţi bani", promit să ne înveţe cum să ne remediem relaţiile interpersonale şi să trăim "mai bine". Nu sunt cumva acestea şi altele care urmează să apară doar asigurări goale menite să vândă un produs sau altul?
În timp ce sfaturile unor filosofi precum Epicur şi Schopenhauer vin la noi cu luciul unor elite intelectuale, cărţile moderne de auto-ajutorare, de cele mai multe ori, nu ridică această pretenţie. Mai rău, ele par de prost gust, oportuniste şi umplute cu înşelătorii.
Desigur, cărţile de auto-ajutorare variază considerabil, atât în calitate, cât şi în popularitate - dar sunt cele mai populare dintre ele oare şi de cea mai bună calitate? Într-un articol ce urmează să fie publicat în Journal of Happiness Studies, Ad Bergsma trece în revistă cele mai populare cărţi de auto-ajutorare şi se întreabă dacă recomandările lor ne pot ajuta cu adevărat (Bergsma).
Motive pentru a fi sceptic
În ciuda vânzărilor uriaşe şi a popularităţii lor continue, cărţile de auto-ajutorare s-au confruntat cu critici acerbe de-a lungul anilor. În intervenţiile lor, psihologi respectaţi, ca dr. Mihaly Csikszentmihalyi, au contestat pretenţia cărţilor de auto-ajutorare de a-i abilita pe oameni să devină supli, mai bogaţi şi mai bine adaptaţi; într-adevăr, s-ar putea ca ele să nu aibă niciun fel de efect totuşi.
Mai rău, unii au susţinut că astfel de cărţi au de fapt un efect nociv, prin promovarea "sindromului falsei speranţe". Mai radical, Steve Salerno, autor al lucrării ‘Sham: How the Self-Help Movement Made America Helpless‘ pretinde că mişcarea de auto-ajutorare este responsabilă pentru rata ridicată a divorţurilor, creşterea abuzului de droguri şi sfârşitul romantismului.
Dacă revendicări ca cele ale lui Salerno sunt greu de justificat, nu există nicio îndoială că auto-ajutorarea este o industrie masivă. Estimarea lui Salerno este de 8 miliarde de dolari pe an numai în SUA. Sunt mulţi bani la mijloc şi prea multe semne de întrebare asupra conţinutului real a cărţilor de auto-ajutorare şi a utilităţii lor.
Este acest cinism neîntemeiat, motivat pur şi simplu de invidie sau există ceva adevăr în el? Ce putem spune despre cărţile de auto-ajutorare?
Prima problemă este de a decide exact de ce numărul cărţilor de auto-ajutorare de pe piaţă este atât de diferit de cel al altor categorii de cărţi. Bergsma a contactat un editor local cu cele mai mari vânzări de cărţi de auto-ajutorare într-o varietate de librării.
În general, iată subiectele acoperite de astfel de cărţi:
:: Dezvoltare personală: acestea au fost axate în principal pe îmbunătăţirea stimei de sine.
:: Relaţii: acordarea de consultanţă cu privire la competenţele de comunicare şi la modul de îmbunătăţire a relaţiilor noastre personale.
:: Confruntare: cum să tratezi evenimentele şi situaţiile dificile. Acestea de multe ori se concentrează pe abordarea stresului la locul de muncă.
:: Identitate: aspecte legate de cunoaşterea de sine, deşi unele se suprapun cu categoria de dezvoltare personală.
Ce erori cuprind cărţile de auto-ajutorare
Comparaţia sfatului dat în cărţile de auto-ajutorare cu cercetarea psihologică referitoare la condiţiile fericirii relevă două părţi ale poveştii. Să începem cu partea negativă. Există dovezi provenite din studii anterioare, conform cărora, uneori, cărţile de auto-ajutorare perpetuează miturile psihologice. Paul (2001) evidenţiază unele dintre acestea:
Exprimarea furiei tale este bună. Greşit. Cercetările arată că exprimarea furiei te ajută să o menţii.
Când eşti deprimat, gândeşte-te la momentele fericite. Greşit. Cercetările arată că încercarea de a avea gânduri fericite atunci când suntem deprimaţi poate face de fapt nefericirea noastră reală şi mai evidentă.
Vizualizaţi ţintele. Dar asta nu e întreaga poveste: în vederea atingerii unui obiectiv trebuie să ne concentrăm asupra problemelor care stau între noi şi atingerea obiectivului nostru.
Utilizaţi auto-afirmarea: "Sunt un tigru". Nu funcţionează; se pare că noi nu credem în propria laudă. Ceea ce avem nevoie este lauda din partea celorlaţi pentru creşterea stimei de sine.
Utilizează ascultarea activă pentru a comunica cu partenerul tău. Nici aici nu avem noroc. Cuplurile iubitoare nu par să folosească această tehnică.
Unde au dreptate cărţile de auto-ajutorare
Pe de altă parte, când Bergsma a comparat sfaturile date în eşantionul de cărţi de auto-ajutorare folosit de el, cea mai mare parte dintre ele aveau corespondent în rezultatele cercetărilor asupra fericirii. De exemplu, cărţile de auto-ajutorare subliniau importanţa familiei, a prietenilor, a intimităţii şi a iubirii, toate acestea fiind puternic corelate cu fericirea.
Totuşi, chiar dacă aceste cărţi de auto-ajutorare conţin recomandări potrivite, se ridică încă întrebarea dacă citirea unei astfel de cărţi va produce vreo diferenţă în viaţa oamenilor. Cu alte cuvinte: nu există nicio dovadă că după ce vor citi sfaturile date, acei oamenii le vor pune în practică, rezultând o îmbunătăţire.
Au efect cărţile de auto-ajutorare?
Pentru a răspunde la această întrebare, Bergsma susţine că trebuie să facem o distincţie între două tipuri diferite de cărţi de auto-ajutorare. Primul se concentrează pe ideea de dezvoltare personală, pe când cel de-al doilea abordează o problemă deosebită, de exemplu depresia sau anxietatea.
Cercetările realizate privind utilitatea folosirii cărţilor de auto-ajutorare axată pe anumite probleme - uneori numită ‘biblioterapie’ - a constatat că acestea pot fi eficace pentru probleme mai puţin grave, cum ar fi depresia uşoară şi anxietatea. În ceea ce priveşte cărţile orientate spre dezvoltare personală, nu există nicio dovadă că ele au sau nu efect, cu toate că oamenii pretind, atunci când sunt întrebaţi, că le găsesc utile. Din păcate, trebuie să fim sceptici cu privire la aceste tipuri de răspunsuri.
Este de remarcat, totuşi, că în eşantionul examinat de Bergsma, marea majoritate a cărţilor erau orientate spre dezvoltare, nu spre problemă. Acest lucru nu înseamnă că cele orientate spre dezvoltare nu sunt bune, ci doar că nu ştim dacă acestea sunt eficace sau nu.
Factorul speranţă
Dacă aceste cărţi de auto-ajutorare au efect şi avem dovezi că unele au, de ce sunt acestea eficiente? Bergsma susţine că eficacitatea ar putea avea mai puţin de-a face cu sfaturile specifice pe care le conţin şi mai mult cu un factor comun pentru toate cărţile de auto-ajutorare: speranţa.
Pentru a explica acest punct, să facem o analogie a eficacităţii lor cu eficacitatea constatată din cercetarea psihoterapiei. Psihoterapeuţii operează cu o varietate de tehnici diferite, de exemplu, cognitiv-comportamentală, psihodinamică, centrată pe persoană şi aşa mai departe. Cercetarea eficacităţii acestor tipuri diferite de psihoterapie a sugerat că există un factor comun pentru toate dintre ele. Acest factor comun este, probabil, efectul benefic al faptului de a avea pe cineva care să te asculte şi să-ţi acorde sprijin. Tehnicile reale utilizate pot fi mai puţin importante.
Poate că acelaşi lucru este valabil, de asemenea, şi în cazul cărţilor de auto-ajutorare. Un lucru pe care toate cărţile de auto-ajutorare îl au în comun este faptul că toate acestea ne spun că schimbarea este posibilă. Cu alte cuvinte, ele ne dau speranţă. Expunerea la o doză consistentă de speranţă ne ajută probabil să facem faţă mai bine vieţii, chiar dacă asta nu ne poate face pe toţi mai supli, mai bogaţi şi super-fericiți.
Speranţe false
Partea întunecată a speranţei este că potenţialul de îmbunătăţire al acestor cărţi poate fi mult exagerat, pentru a ne face să ne deschidem portofelele. La fel, o abordare nerealistă a posibilităţii de schimbare ne poate determina să credem că schimbarea este ușoară, atunci când de multe ori este nevoie de un efort considerabil, uneori monumental.
Bibliografie
Bergsma, A. (In press) Do self-help books help? Journal of Happiness Studies, 1-20.
Paul, A.M. (2001). Self-Help: Shattering the Myths. Psychology Today, March.
Traducere de Maricica Botescu după is-modern-self-help-just-massive-money, cu acordul autorului