Să minţi e uşor, oricine poate face asta – să-ţi aminteşti ce minciuni ai spus şi cui, este partea mai dificilă. Iar ceea ce o persoană îşi aminteşte mai târziu depinde întocmai de modul în care ei au minţit, potrivit unui studiu publicat în Journal of Applied Research and Memory Cognition. În cadrul studiului lor, Vieira si Lane (2013) au comparat două tipuri de minciuni: (1) o scurtă negare şi (2) o descriere falsă.

 


„Dacă spui adevărul, nu trebuie să-ţi aminteşti nimic.”  - Mark Twain

 

Unui număr de douăzeci şi patru de participanţi li s-a cerut să-şi amintească o serie de obiecte simple. Apoi, obiectele au fost înşirate din nou, adăugându-se unele care nu au  fost văzute înainte, iar participanţilor li s-a spus fie să mintă, fie să spună adevărul în cazul în care le-au văzut înainte. Indiferent de situaţie – adevăr sau minciună – ei au trebuit să descrie obiectul, aşa că uneori descrierea obiectului era inventată.

Două zile mai târziu, ei au încercat să-şi amintească ce obiecte au văzut, despre care obiecte au minţit şi despre care au spus adevărul. Rezultatele au arătat că negările scurte (adică, ei au văzut obiectul dar au spus că nu l-au văzut) au fost cel mai dificil de amintit. În comparaţie, oamenii îşi aduceau aminte mai bine descrierile inventate ale obiectelor. Motivul pentru acest lucru este, probabil, faptul că realizarea unui lucru presupune efort, aşa că este mai uşor de amintit. Negările sunt rapide şi, în comparaţie, există mai multe şanse să fie uitate.

În noaptea de paisprezece, ai...

Negările scurte sunt importante în practică, deoarece ele sunt foarte comune în interviurile şi investigaţiile din cadrul anchetelor penale.

O persoană care se confruntă cu un interogatoriu în cursul unei anchete penale va fi întrebat despre aceleaşi evenimente de mai multe ori. În cazul în care mint despre unele din respectivele evenimente, data următoare sunt întrebaţi, ei trebuie să-şi amintească dacă au spus o minciună sau au spus adevărul. Prin urmare, negările false scurte, pot fi, în special, dificil de amintit pentru suspecţi. Deci, mincinoşii vicleni, se pricep mai bine la evitarea negărilor scurte şi la a inventa câte puţin: cu cât dau mai multă substanţă minciunii, cu atât mai mult amintirea este codificată.

De asemenea, descoperirile au scos la iveală o întorsătură ironică: cu cât mai mulţi oameni negau cu sinceritate faptul că au văzut obiectul, cu atât mai multe şanse erau ca mai târziu să se gândească că de fapt au văzut obiectul. Cu alte cuvinte, negând acel lucru în mod repetat, ei aproape au ajuns să creadă că negarea lor era falsă!

Motivul acestui lucru este probabil iluzia efectului adevărului, care este explicat de unul din autori, Sean Lane: „Ei au confundat familiaritatea repetiţiei [cu adevărul], nerealizând că respectivele negări repetate sunt ceea ce face că ele să pară familiare după 48 de ore”.



Traducere de Ilinca Ioana Mădălina după lying-false-denials-are-harder-to-remember-than-false-descriptions cu acordul editorului

Scris de: Jeremy Dean
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.