Literatura de ficţiune îl conduce pe cititor într-o călătorie spre alte lumi, alte vieţi, alte minţi. Un studiu recent arată că acest lucru are un efect imediat în ceea ce priveşte competenţele empatice ale cititorului, aşa cum rezultă doar din teste de laborator. Nu a fost identificat acelaşi beneficiu în ceea ce priveşte ficţiunea populară.

 

 

 

“Cititorii de ficţiune literară trebuie să se bazeze pe resurse interpretative mai flexibile pentru a deduce sentimentele și gândurile personajelor”, au spus cercetătorii David Kidd şi Emanuele Castano de la New School for Social Research. “Asta înseamnă că ei trebuie să se angajeze în procesele specifice Teoriei Minţii (ToM se referă la abilitatea noastră de a reprezenta și înţelege gândurile şi sentimentele altor persoane).”

De-a lungul a 5 experimente, implicând sute de voluntari online, cercetătorii au arătat că cititul câtorva pagini de literatură de ficţiune (incluzând lucrări de Don DeLillo, Lydia Davis, Louise Erdrich, Alice Munroe şi Dagoberto Gilb) le-a sporit participanţilor abilitatea imediată de a desluşi emoţiile oamenilor din fotografii cu ochii și feţele lor (link). În unele cazuri, beneficiul s-a extins spre o performanţă superioară la un test cu poze al Teoriei Minţii care implică folosirea unor indici verbali și vizuali pentru a identifica ce anume gândea sau îşi dorea o persoană. Astfel de efecte nu au fost găsite după citirea non-ficţiunii sau a ficţiunii populare, incluzând pasaje din Danielle Steele, Rosamunde Pilcher şi Gillian Flynn.

Beneficiile aparente ale citirii literaturii de ficţiune s-au menținut chiar şi după controlarea unei serii de alte variabile, incluzând educaţia participanţilor, genul, vârsta şi dispoziţia.

Acesta nu este primul studiu care asociază lecturarea ficţiunii cu creşterea empatiei. De exemplu, un studiu din 2006 a arătat că oamenii care ştiau numele mai multor autori (luat ca indiciu că au citit mai mult) au avut tendinţa să exceleze la testele de laborator de conştientizare socială şi empatie. Totuşi, astfel de studii au fost eventual explicate prin faptul că oamenii cu un nivel mai mare de empatie aleg să citească mai mult. Adoptând un design experimental, acest studiu, ocoleşte problema. De asemenea, adaugă cercetări anterioare, sugerând că există ceva special în legătură cu literatura de ficţiune.

Faptul că efectele benefice ale cititului au fost limitate la literatura de ficţiune reprezintă de asemenea o enigmă, întrucât, clasificarea ficţiunii ca literatură nu este total obiectivă. Pentru scopul prezent, cercetătorii au extras lucrări care au fost decernate sau pre-selectate pentru premii literare. Întrebarea rămâne – ce anume din literatura de ficţiune, dar nu şi din cea populară, îmbunătăţeşte abilitatea cititorului de a recunoaşte gândurile şi sentimentele altor persoane? Compararea caracteristicilor lingvistice superficiale ale literaturii și ale ficţiunii literare au atras în mare parte un gol, cu excepţia frecvenţei cuvintelor care descriu emoţii negative.

Părerea cercetătorilor este că ingredientul activ al literaturii de ficţiune este modul în care astfel de cărţi “implică cititorii într-un mod creativ ca scriitori... Absenţa unei singure perspective auctoriale îi solicită cititorului să înceapă o conversaţie trepidantă între autor şi personajele lui”. Totuşi, ei au recunoscut că rezultatele lor “sunt doar preliminare şi este nevoie de mai multă cercetare”.

Una dintre limitele cercetării este faptul că efectele cititului literaturii de ficţiune în ceea ce priveşte componenta cognitivă a Teoriei Minţii (înţelegerea/identificarea gândurilor altor persoane) au fost inconsistente și uneori evazive. Nu au fost găsite beneficii pentru aşa-numitul “test al credinţelor” false, care, au sugerat cercetătorii, s-a datorat faptului că sarcina a fost prea uşoară, astfel cititorii au excelat în toate condiţiile. Pe de altă parte, beneficiile literaturii de ficţiune au fost găsite doar pentru versiunea uşoară a sarcinii Yoni (participanţii trebuiau să identifice unul sau mai multe gânduri ale oamenilor bazate pe indicii vizuale și verbale). Sarcinile Yoni mai grele “trebuie să necesite un set de abilităţi cognitive mai avansate... care sunt mai puţin uşor de influenţat”, au afirmat cercetătorii.

Altă problemă potenţială a studiului este modul în care au fost prezentate testele. Nu este clar dacă identitatea pasajelor a fost ascunsă sau ghicită și, legat de acest lucru, nu ştim dacă participanţii au dezvoltat expectanţe ca abilităţile lor de empatizare să se fi îmbunătăţit după ce au citit o bucată de proză literară. Astfel de expectanţe ar fi putut să joace un rol important în observarea efectelor.

Cu toate astea, dacă ar fi replicate și elucidate în cercetări viitoare ar putea exista importante implicaţii educaţionale şi culturale care să apară din aceste noi descoperiri, mai ales într-un moment când mulţi factori decizionali fac apel la un accent mai diminuat al ficţiunii în educaţia secundară. Oricum, deocamdată suntem departe de a şti care aspecte ale Teoriei Minţii beneficiază în urma cititului literaturii de ficţiune şi de ce. De asemenea, nu e stabilit deocamdată cât de mult durează beneficiile şi dacă efectele cititului pasajelor scurte (ca cele din acest studiu) sunt diferite de experienţa de a citi un întreg roman.



Traducere de Andra Coman după reading-literary-but-not-pop-fiction cu acordul editorului

Scris de: Christian Jarrett
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.