Spre surprinderea unora, probabil, sunt nenumărate exemple de cuvinte banale care nu se pronunţă aşa cum se scriu. Ştiaţi, de pildă, că termenul „exemplu" nu se pronunţă „ecsemplu", ci „egzemplu"?

Iată în continuare o serie de cuvinte care se citesc altfel decât cred mulţi dintre noi.

Cuvinte vechi ale limbii române, ca eu, el, ea, ei, ele, au pronunţii considerate, probabil, de unii uşor arhaice, în sensul că se pronunţă corect „ieu", „iel", „ia" şi „iele".

„Examen" se pronunţă „egzamen", nu „ecsamen".

„Să existe" se pronunţă „egziste", nu „ecsiste".

„Exil" se pronunţă „egzil", nu „ecsil".

„Examen" se pronunţă „egzamen", nu „ecsamen".

În schimb, „aproximativ" se pronunţă „aprocsimativ", „maxim" se pronunţă „macsim", iar „lexic" se pronunţă „lecsic".

Dacă ştiţi şi alte exemple, nu ezitaţi să ne scrieţi la comentarii.

Bibliografie:
Isabela Nedelcu, 101 greşeli gramaticale, Editura Humanitas, 2012

Write comments...
symbols left.
Ești vizitator ( Sign Up ? )
ori postează ca „vizitator”
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.