Capacitatea de a-ţi putea menține o stare completă de concentrare este vitală pentru performanţele atletice de top, mai ales în timpul unui joc-cheie sau într-un moment tensionat. Iată o descriere a concentrării reuşite oferită de kickerul (jucătorul ce degajează mingea în fotbalul american) Morton Andersen după câştigarea unor puncte pe terenul de joc:

 Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.14: Frontierele psihologiei) - (Partea a III-a: Psihologia sportului)


Mi-am fixat ținta. Priveam printre... toate acele brațe fluturânde, dar nu era niciun element care să mă distragă. Aveam un singur scop în minte, într-adevăr. Mă simţeam foarte confortabil...

Nu știu dacă puteți crede asta, dar vizualizarea - dacă o faci suficient timp - este un lucru foarte puternic. Mintea este atât de puternică, ea îi spune corpului ce să facă.

M-am antrenat timp de mai mulți ani. Mintea mea este suficient de bine antrenată încât să poată face ceea ce vreau eu să facă. Este ceea ce fac în mod repetat. Este ceea ce mă face să fiu mândru. E o mare parte din rutina mea. Răspunsul dominant a ajuns în prim-plan atunci când am avut nevoie de el și el a fost un răspuns pozitiv. (Newberry 21 ianuarie, 1999).


De ce funcționează vizualizarea?


Andersen, un atlet profesionist de top, a susţinut utilizarea vizualizării. Vizualizarea este o tehnică bine cunoscută în care sunt imaginate cât mai viu posibil situațiile de joc importante, înainte de momentul jocului. Este ca o formă ușoară de auto-hipnoză, prin care sportivul se pregătește pentru evenimentele specifice ale unui joc, cum ar fi lovirea unei mingi de fotbal, în condiții de tensiune. Apoi, atunci când  are loc evenimentul, sportivul se simte pregătit, ca și cum el sau ea „ar fi fost acolo mai înainte" și îi este mai ușor să execute bine.


Cum a folosit un antrenor de fotbal al echipei Michigan vizualizarea?


Vizualizarea a fost folosită de sportivi cu zeci de ani în urmă. Antrenorii olimpici din Germania de Est au folosit-o pe scară largă în anii '60. În anii '70, antrenorul Gary Moeller a solicitat întregii defensive a echipei Michigan să studieze populara carte de psihologie Psiho-Cibernetica, care recomandă auto-programarea prin tehnici de vizualizare. Diferite scenarii au fost repetate mental, fiind vizualizate cât mai realist posibil.

De exemplu, întreaga echipă defensivă s-a pregătit pentru ocaziile în care ofensiva ar fi scăpat și ar fi pierdut mingea în favoarea celeilalte echipe, undeva adânc în interiorul propriului teritoriu. De obicei, acest lucru era un dezastru pentru echipa care scăpa mingea. Moeller a cerut întregii echipe defensive să se pregătească pentru vizualizarea acestei situații ca pe o oportunitate. Ei au repetat actul de a reacţiona la o astfel de scăpare a mingii prin a alerga pe teren cu entuziasm, cu hotărâre și încrederea că vor putea produce celeilalte echipe o mare pierdere. Când ofensiva echipei Michigan a scăpat mingea în propriul teritoriu, defensiva echipei a alergat pe teren cu entuziasm, ca și când acest dezastru ar fi fost cel mai grozav lucru ce s-ar fi putut întâmpla. Cealaltă echipă a crezut probabil că erau nebuni.

După ce un jucător al echipei Michigan mi-a povestit despre această tehnică de antrenament, am acordat mai multă atenție unor astfel de situații. Aproape sigur, am văzut apărarea intrând pe teren cu entuziasm după scăpări dezastruoase ale mingii. De câteva ori apărarea a început să joace teatru, imediat după o scăpare a mingii, împingând cealaltă echipă spre o mare pierdere, la fel cum exersaseră în vizualizările lor.


Cum pot ajuta "cuvintele declanșatoare"?


Nideffer recomanda ca sportivii să folosească auto-indicii pe care le-a numit "cuvinte declanșatoare" pentru a reevoca sentimentele cultivate în timpul sesiunilor de vizualizare. De exemplu, un atlet a folosit cuvintele echilibrat și concentrat drept cuvinte declanșatoare. Nideffer a constatat, de asemenea, că sportivilor le place să se gândească la aceste sesiuni ca la auto-hipnoză, probabil pentru că există o anumită mitologie despre hipnoză în cultura noastră. Oamenii se așteaptă ca aceasta să reprezinte o tehnică puternică.


Cum acționează "cuvintele declanșatoare” ale lui Nideffer într-un scenariu de auto-hipnoză?


Iată un scenariu creat de Nideffer, pentru "Etapa 5", dintr-o serie de scenarii de auto-hipnoză specifice pentru tenis. Înainte de a ajunge la această etapă, sportivul a folosit tehnici de relaxare și a intrat într-o stare de imaginație profundă, vie.

La un moment dat, va trebui să părăseşti această stare plăcută de hipnoză.... Însă, înainte de a o face, trebuie să știi că vei putea să-ţi creezi trăirile pe care le ai atunci când joci în zona pe care o doreşti....vei putea să faci acest lucru printr-o expiraţie adâncă, focusată, ... inhalând profund și observând extinderea mușchilor în abdomen în timp ce inhalezi. Pe măsură ce expiri....relaxează-ţi pieptul, gâtul și mușchii umerilor și spune "__________ și ___________" [introdu cele două cuvinte declanșatoare ale tale].

Când priveşti peste plasă, începe să respiri concentrat... și repetă-ţi fraza.... La sfârșitul expirației, sesizează că ochii tăi sunt moi....Vezi întreaga curte....Te simți confortabil.... Dacă vrei, poți lua încă o gură de aer focusat și repeta fraza chiar înainte de a începe aruncarea mingii.... Apoi,... pe măsură ce arunci balonul, concentrarea ta se îngustează și te focalizezi asupra locului în care arunci mingea....


Funcționează întotdeauna o astfel de tehnică?

Nideffer susține că, pentru ca astfel de tehnici să funcţioneze, ele trebuie exersate o lungă perioadă de timp, iar sportivul trebuie să creadă în ele.

Instrucțiunile de relaxare și focalizare nu au întotdeauna efecte măsurabile imediat. Kerr, Yoshida, Hirata, Takai și Yamazaki (1997) au realizat un studiu sistematic pe care editorii revistei Sport Psychologist's Digest l-au denumit, pe jumătate serios, "Zen și arta tirului cu arcul" (făcând aluzie la o carte populară cu același nume). Manipulările în studiu – tehnicile de relaxare și concentrare, folosind instrucțiunile verbale, odihna pasivă, ori exercițiul fizic – nu au avut niciun efect imediat asupra performanțelor la tirul cu arcul. Este posibil ca sportivii să nu fi avut suficient timp pentru a exersa tehnicile sau poate că "instrucțiunile" din acest studiu special au fost prost concepute, ori instrucțiunile de relaxare și de focalizare nu sunt atât de eficiente cum cred oamenii. Rezultatele negative sunt ambigue, așa că într-adevăr nu știu ce a mers prost, doar că scorurile la tirul cu arcul nu s-au îmbunătățit.


Care sunt complicațiile în cercetarea psihologiei sportului?

Este extrem de dificil să faci cercetări bune în psihologia sportului. Efectele placebo și cele ale experimentatorului sunt aproape inevitabile. Remediul normal pentru acestea în alte tipuri de cercetări - un grup de control care crede că obţine un tratament autentic, dar pe care în realitate nu îl obţine, e greu de realizat în psihologia sportului. Apar, de asemenea, aspecte legate de definiția operațională. Cum anume ar trebui să fie definite instrucțiunile de concentrare sau de focalizare, pentru cercetare? Printr-un curs cu un antrenor? Printr-o bandă audio? Folosind instrucțiunile de pe o foaie de hârtie?

Acestea nu sunt neplăceri minore, ele sunt provocări reale pentru un cercetător. Orice student absolvent în psihologia sportului se confruntă cu aceste probleme când face o cercetare. Se fac compromisuri. Uneori, un cercetător va avea un control mai mic, dar va beneficia de o abordare foarte realistă, eventual din partea unui antrenor profesionist. Desigur, un antrenor poate transmite tot felul de așteptări și un sprijin emoțional și motivațional unui atlet, nu doar să-l pregătească pentru „cum să vizualizeze" sau "cum să se concentreze", așa că acest tip de cercetare este dificil de interpretat. Uneori, controalele ar putea fi de ajutor - existența unui grup de control care să primească un tratament cu placebo, de exemplu, dar manipularea experimentală (cum ar fi citirea unei broșuri) nu pare a fi foarte realistă.

Poate că singurul mod de a vedea dacă "vizualizarea funcţionează" sau dacă "instrucțiunile privind focalizarea vor îmbunătăți scorurile la tirul cu arcul" este de a testa solicitarea într-o varietate de moduri, cu o varietate de modele de cercetare. Apoi, se poate spera că adevărul va ieși dintr-un cumul de rezultate obținute în timp.



Traducere de Maricica Botescu, cu acordul autorului

Scris de: Russell A. Dewey
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.