Gallup (1977) este faimos pentru că este de părere că animalele, în special maimuţele mari (cimpanzeii şi gorilele) au o conştienţă asemănătoare celei umane. Într-o cunoscută serie de experimente, el a studiat capacitatea maimuţelor de a-şi recunoaşte imaginea în oglindă. El a presupus că dacă maimuţele îşi recunosc imaginea în oglindă, posedă un fel de conştienţă de sine. Acest lucru poate fi dezbătut, dar cel puţin este o constatare obiectivă.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.8: Dezvoltarea omului) - Partea a IV-a: Cunoaşterea animală - Conştienţa animalelor. Testul oglinzii



Care a fost experimentul lui Gallup de auto-recunoaştere a maimuţelor?

Mai întâi Gallup a aşezat cimpanzeii timp de 10 zile în faţa unor oglinzi în mărime naturală. În timpul celor 10 zile, frecvenţa “altor comportamente regizate”, precum atitudinile de ameninţare îndreptate către oglindă, au scăzut rapid aproape la 0. Apoi a anesteziat cimpanzeii şi a pictat jumătatea de sus a unei sprâncene cu “un colorant roşu aprins, fără miros, neiritant, solubil în alcool”. Semnele au fost localizate astfel încât animalele să nu le poată vedea fără oglindă.

Când cimpanzeii s-au trezit din anestezie au fost aduşi în faţa oglinzii. Frecvenţa comportamentului de a se uita în oglindă a crescut cu până la peste 25 de ori. Au atins zona roşie şi au mirosit şi şi-au examinat degetele după ce au atins zona respectivă “chiar dacă vopseaua se uscase de mult şi nu mai putea fi ştearsă” (Gallup, 1977). Gallup şi alţi cercetători au descoperit o varietate de alte primate, cum ar fi babuinii, macacii, mandrilii şi două specii de giboni care nu au răspuns în acest fel. Gallup şi colegii săi au concluzionat că această capacitate este unică pentru oameni şi maimuţele mari.

O echipă de cercetători comportamentali, Epstein, Lanza şi Skinner (1981), nu au putut să nu conteste această afirmare a “conştienţei animale”. Dacă un porumbel ar putea fi învăţat să facă acelaşi lucru? Am atribui conştienţa de sine unei păsări? Ei au decis să folosească tehnicile de învăţare condiţionată pentru a vedea dacă pot învăţa porumbeii să se comporte precum maimuţele lui Gallup. 

 

 

Cum au răspuns Epstein şi Skinner experimentului lui Gallup?

Mai întâi cercetătorii au învăţat porumbeii să ciugulească bucăţele de hârtie albă de pe corpul lor, folosind procedura de modelare. Apoi i-au învăţat să ciugulească lucrurile pe care le puteau vedea doar în oglindă. În final le-au pus porumbeilor gulere, astfel încât păsările nu îşi puteau vedea corpul decât într-o oglindă. După aceea au pus bucăţi de hârtie pe corpul lor în zone în care nu le puteau vedea decât în oglindă.

Desigur, porumbeii, chiar dacă aveau gulerul, au reuşit să ciugulească bucăţile de hârtie pe care le puteau vedea în oglindă. În mod evident ei au făcut legătura dintre imaginea din oglindă şi corpul lor. Cercetătorii au concluzionat triumfători că Gallup a greşit când a folosit această sarcină ca pe o definiţie operaţională a conştienţei de sine, deoarece (evident? clar?) porumbeii nu ar avea genul de conştienţă de sine pe care Gallup a atribuit-o maimuţelor.


Care este “problema” pe care Epstein şi Skinner au împărtăşit-o cu Gallup?


Există o problemă cu Epstein, Lanza şi Skinner (1981) asemănătoare cu a lui Gallup. Cercetătorii par să facă aceeaşi presupunere în munca lor proprie când au criticat activitatea lui Gallup: “acelaşi” comportament observat la două specii diferite a redat aceleaşi evenimente subiective. Porumbeii pot îndeplini sarcina oglinzii şi probabil că le lipseşte conştienţa de sine, prin urmare maimuţele care pot să îndeplinească aceeaşi sarcină nu erau neapărat conştiente de sine. Această logică funcţionează dacă porumbeii şi maimuţele trec prin aceleaşi procese cognitive pentru a îndeplini sarcina şi noi nu ştim acest lucru.


Care sunt câteva alte critici ale cercetării sau concluziilor lui Gallup?


Experimentul lui Gallup a fost criticat din diverse alte motive. Westergaard si Hopkins (1994) au remarcat: doar 20% dintre cimpanzeii pe care i-a testat au trecut testul”. Aceştia au subliniat şi că “efectele contactului uman asupra dezvoltării auto-recunoaşterii la cimpanzei şi urangutani trebuie să fie în continuare evaluate”. Cu alte cuvinte, acesta nu poate fi un comportament spontan sau natural. În cele din urmă ei au subliniat că maimuţele de asemenea, învaţă uşor să se folosească de oglinzi pentru a-şi ghida mişcările mâinilor pentru a obţine alimente ascunse, aşa că probabil discontinuitatea dintre maimuţele mici şi mari (observată de Gallup) nu este atât de mare pe cât părea la început. În ciuda criticilor, cercetarea lui Gallup a avut cu siguranţă succes într-un fel: ridicând întrebări, stimulând gândirea şi inspirând noi cercetări.

Scris de: Russell A. Dewey
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.