Psihologia este o disciplină relevantă pentru oricine lucrează într-o clinică sau într-un spaţiu medical. Acesta este motivul pentru care cei urmează o pregătire pre-medicală sau de asistenţă medicală iau, de multe ori, cursuri de psihologie, ca parte a studiilor lor.

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.14: Frontierele psihologiei) - (Partea I: Psihologie şi medicină)


Care sunt serviciile oferite de psihologi în centrele medicale mai mari?

În Statele Unite, psihologii sunt relativ rari în rândul personalului din spitalele mici, ei fiind angajaţi, de obicei, de marile centre universitare medicale, ca şi de spitalele de veterani, unde sunt furnizate servicii precum următoarele:

- diagnoza cu ajutorul testelor psihologice standard în vederea evaluării tulburărilor mintale, a nivelului de funcţionare adaptativă, a leziunilor creierului sau a altor caracteristici clinice relevante
- intervievarea pacienţilor pentru determinarea relevanţei factorilor psihologici sau a nevoii de consiliere, înainte sau după intervenţia medicală
- personal de sprijin, care să discute cu medicii şi să-i pe aceştia însoţească în rundele lor de dimineaţă
- consilierea pacienţilor înainte de operaţie, de chimioterapie şi de tratamentele cu radiaţii, cu referire la reacţiile emoţionale posibile şi la modul în care să se raporteze la ele
- terapia în cazul unor afecţiuni specifice, ca durerea, ticurile faciale sau musculare şi enurezisul
- consilierea în recuperarea amputaţilor şi a victimelor accidentelor vasculare cerebrale, a arsurilor, a leziunilor măduvei spinării şi a bolilor de inimă
- consilierea hiperutilizatorilor - pacienţii care utilizează serviciile medicale de prea multe ori


Cine sunt "hiperutilizatorii" şi ce ajutor poate oferi consilierul?


Luaţi în considerare una dintre aceste categorii: consilierea hiperutilizatorilor. Hiperutilizatorii sunt oameni care vin la spital prea des. Cabinetele de urgenţă sunt spaţii de tratament costisitoare, destinate urgenţelor reale. Unii oameni le folosesc pentru afecţiuni care ar putea fi cu greu numite urgenţe. Un exemplu preferat de soţia mea, de pe vremea când lucra într-un cabinet de urgenţă, este cel al unui pacient a cărui plângere a constat în "dureri abdominale care durează de 10 luni". Cu excepţia situaţiei în care durerea s-ar fi accentuat brusc, ceea ce nu era cazul, acest pacient trebuia să se adreseze, în mod regulat, unei clinici medicale obişnuite.

Pe lângă cei care vin la unităţile de urgenţă cu probleme non-urgente, există încă două categorii comune de hiperutilizatori: (1) persoanele care solicită îngrijire medicală, dar care nu au nicio boală detectabilă, (2) persoanele cu probleme psihice cronice. O altă categorie, care se încadrează în ambele categorii, sunt persoanele cu tulburări nefireşti, care, uneori, sunt "dependente de rolul de pacient" şi calificate în simularea bolilor reale.

Hiperutilizatorii răspund bine la consultaţiile psihologice scurte. Ei sunt uşor de detectat în triaj, un proces folosit în cele mai multe unităţi de urgenţă, în cursul căruia pacienţii sunt verificaţi mai întâi pentru a se stabili cine are nevoie într-adevăr de îngrijire de urgenţă. Cercetările indică faptul că, pentru persoanele cu tulburări imaginare care vin la o clinică, chiar şi o singură sesiune cu un psihiatru sau psihoterapeut reduce numărul vizitelor ulterioare la spital.


Care este diferenţa între psihologia recuperării şi recuperarea psihologică?


În centrele medicale, psihologii sunt implicaţi în două tipuri diferite de recuperare:

1. Consilierea celor care suferă de tulburări medicale sau care se confruntă cu un tratament medical care necesită ajustări ale stilului de viaţă. Aceasta este psihologia recuperării sau consilierea recuperării. Psihologia recuperării are scopul de a ajuta oamenii să se adapteze la efectele posterioare unei leziuni sau boli.

2. Asistarea adaptării pacienţilor psihiatrici după spitalizare. Aceasta se numeşte recuperare psihologică (sau psihiatrică). Recuperarea psihiatrică are scopul de a ajuta astfel de oameni să se adapteze la "lumea exterioară", pentru ca ei să poată trăi independent în afara spitalului.

Traducere de Maricica Botescu cu acordul autorului