Urechea internă se află dincolo de oscioare. Fereastra ovală este granița dintre urechea medie și cea internă, la fel cum timpanul (membrana timpanală) este granița între urechea medie și cea externă. Urechea internă este plină cu fluid și încastrată de unele dintre cele mai dure oase ale craniului. Organul principal al urechii interne este cochilia, o structură în formă de melc.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.4: Simţurile şi percepţia) - (Partea a II-a - Sistemul auditiv
) - Urechea internă. Implanturile cohleare. Sensibilitatea auzului uman


 


Ce este cochilia?

Cochilia este un traductor, ceea ce înseamnă că este un sistem care convertește energia dintr-o formă în alta. Cochilia transformă vibrațiile mecanice ale sunetului în impuls nervos. Cum transformă cochilia undele de presiune în impuls nervos? Pe toată lungimea sa cochilia este împărțită în câteva canale paralele pline cu fluid. În imagine, artistul arată un singur canal gol pentru a evidenția forma de spirală a cochiliei. În realitate, canalul este împărțit în câteva camere mai mici și conține unele structuri delicate.

Cum se face legătura între frecvența sunetului și localizarea undelor care circulă?

Vibrațiile sunetului produc valuri în fluidul din canale. Suprapuse peste vibrațiile mărunte, rapide ale fluidului sunt undele mai largi, mai lente numite valuri călătoare. Georg von Bekesy a câștigat Premiul Nobel în 1961 pentru cercetări ce au arătat că sunetul de frecvențe diferite determină valuri călătoare ce au vârful în puncte diferite din cochilie. 

Membrana bazilară este o foiță subțire de țesut aflată de-a lungul cochiliei. Ea este înconjurată de canale cu fluid unde se produc valurile călătoare. De-a lungul membranei bazilare este o structură complexă numită organul lui Corti. El conține cili subțiri ce ating un țesut suspendat, membrana tectorială.



Unde sunt receptorii pentru simțul auditiv? Cum sunt implicați mecanoreceptorii în simțul auzului?

Cilii sunt înclinați atunci când membrana bazilară este deformată de valurile călătoare. Atunci când cilii se înclină, este generat un impuls electric ce determină declanșarea impulsurilor nervoase de-a lungul nervului auditiv ce conduce către creier. De aceea, într-un fel, simțul auditiv este bazat pe cel tactil. Celulele receptoare pentru simțul auzului sunt mecanoreceptorii (cilii din organul lui Corti).


Implanturile cohleare

Ce este un implant cohlear?

Dintre cele câteva cauze ale surzeniei, doar una singură -  surzenia conductivă datorată unor excrescențe osoase pe oscioare – poate fi tratată chirurgical. Până în ultimele decade nu exista tratament pentru surzenia neurosenzorială care se datorează unor dezechilibre în sistemul cochiliar. În 1980, oamenii de știință au descoperit că dacă cilii din interiorul cochiliei pot fi ocoliți iar celulele nervoase pot fi stimulate direct în câteva locuri de-a lungul cochiliei, un pacient cu surzenie neurosenzorială poate auzi din nou. Implanturile cohleare sunt dispozitive care transformă sunetele în stimulări electrice pentru celulele nervoase din cochilie.

Inițial eforturile de a stimula cochilia nu au fost de mare succes. Schmeck (1984) a prezentat cum un pacient, total surd timp de un an, a primit o versiune timpurie a implantului cohlear. El raporta că propria sa voce îi suna ”ca o bandă de marțieni”. Era ”departe de a fi capabil să înțeleagă ce se spune în conversații”.  

Ce rafinamente tehnologice îmbunătățesc asemenea implanturi?

De atunci, implanturile cohleare au parcurs un drum lung. Cea mai importantă îmbunătățire a fost introducerea de microprocesoare: mici computere introduse în implant. Ele au sporit frecvențele sunetelor ce sunt folositoare mai ales în conversație și au estompat sunetele mai puțin folositoare. Din anul 2000, implanturile au devenit foarte utile în îmbunătățirea percepției vorbirii în anumite cazuri, deși ele necesitau în mod obișnuit ca echipamentul special să fie purtat în afara corpului.

Pentru exemple ale acestor produse, vezi site-urile următorilor producători: www.cochlear.com și www.cochlearimplant.com.

De ce unele persoane din comunitatea celor surzi resping implanturile cohleare?

Implanturile cohleare sunt controversate în comunitatea celor surzi. Mulți părinți surzi preferă ca ai lor copii să crească în tradițiile culturale ale comunității surzilor. Limbajul semnelor este la fel de bogat și expresiv ca limbajul vorbit. Surzii resping ideea implicită că surzenia este un defect ce are nevoie să fie reparat. Un copil surd poate avea o viață plină, fericită fără implant cohlear. Mulți părinți surzi privesc surzenia ca pe un drept înnăscut pe care nu vor să îl nege copiilor lor. Părinții care nu sunt surzi ei înșiși doresc mai degrabă un implant cohlear pentru un copil care este surd. Implantul cohlear poate ajuta un copil să vorbească mai normal. Unii din copiii care au crescut cu implanturi cohleare le aprobă; alții decid să abandoneze dispozitivele și să participe integral în comunitatea surzilor folosind limbajul semnelor.


Sensibilitatea auzului uman

Care este registrul normal de frecvențe pentru auzul unui om adult?

Un om cu auz perfect poate detecta sunete de la 20 până la aproximativ 20000 cicli pe secunda (hertzi). Dincolo de aproximativ 15000 hertzi, sunetele sunt dificil de auzit ca tonuri izolate, dar oamenii pot adesea detecta diferența dintre două surse de sunet dacă una din ele include frecvențe dincolo de 15000 hertzi și cealaltă nu. Înregistrarea cu frecvențe mai înalte va suna mai luminos și va avea mai multă prezență. Cu alte cuvinte, va suna mai mult ca și cum acel cineva chiar este în fața ta, cântând. Însă, muzica este un lucru plăcut chiar și dacă cele mai înalte frecvențe lipsesc. Stațiile radio FM nu transmit sunete ce depășesc 15000 hertzi.

Câinii pot auzi ultrasunetele, frecvențe mai înalte decât pot oamenii în mod normal detecta. De aceea fluieratul unui câine poate fi de neauzit pentru oameni. Pisicile aud sunete de până la 50000 hertzi, delfinii bruni de până la 80000 hertzi, iar liliecii – campionii – aud sunete de până la 98000 hertzi. Liliecii folosesc sunetele de frecvențe foarte înalte ca sonar de navigare, ocolind undele sonore ale obiectelor în întuneric pentru a evita obstacolele și pentru a detecta insectele.

Pot puricii să audă ultrasunetele emise de zgarda antipurici?

Proprietarii de câini și pisici ar putea să fie interesați să afle că zgarda antipurici cu ultrasunete ce se vinde în multe cataloage se pare că nu funcționează. O echipă de cercetători veterinari de la Purdue University a testat pe o pereche de pisici două zgărzi antipurici cu ultrasunete realizate de doi producători diferiți. Cercetătorii au constatat că 49 din cei 50 purici erau încă pe pisici după 7 zile în care au purtat zgărzile antipurici cu ultrasunete. Cercetătorii au declarat că nu sunt surprinși de rezultat pentru că ”nu există nici o dovadă că puricii pot auzi sau produce ultrasunete”. (Holden, 1990)

 



Traducere realizată de Alina Turcescu, cu acordul autorului