Introducere in psihologieRoger Schank, un cercetător cognitiv influent, a spus simplu că: ”Noi avem în minţile noastre un model al lumii” (Schank, 1983, p.28). Percepţia este actul ce foloseşte fluxul de informaţii din mediu pentru a ghida construirea unui model mai mult sau mai puţin adecvat al lumii. Unde trasăm linia între senzaţie şi percepţie? Unde procesarea informaţiei senzoriale (codificarea fidelă a trăsăturilor din mediu de către neuronii senzoriali) se transformă în percepţie (construcţia unui model de interpretare a lumii)?

 



Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.4: Simţurile şi percepţia) - (Partea I - Sistemul vizual
) - De la senzaţie la percepţie


Cum a folosit E. Roy John conducerea fotică şi ce a descoperit el?


Un posibil răspuns la această întrebare vine din cercetările ingenioase ale lui E. Roy John făcute în anii ’60 şi ’70. John a folosit lumina unui stroboscop pentru a produce conducerea fotică – valuri largi de activitate neurală sincronizată stimulate de lumină – uşor observabile în EEG-ul (electroencefalograma) animalelor. Stimulul puternic produce unde de activitate la nivelul sistemului nervos. Dacă lumina stroboscopică pulsează de 10 ori pe secundă, neurologul poate vedea un tipar de activitate cerebrală cu o frecvenţă de 10 pe secundă.

E. Roy John a dresat pisici să sară într-o anume parte a unei cutii atunci când un stroboscop pulsează de 10 ori pe secundă, şi în cealaltă parte atunci când pulsează de 12 ori pe secundă. A fost interesat în cel mai înalt grad de ceea ce se întâmplă când pisicile greşesc. Ce se întâmplă dacă pisica vede un flash cu frecvenţa de 10 ori pe secundă (aşa cum indică direcţia în care sare) dar stimulul fizic a fost de 12 ori pe secundă?

Curând, John a putut răspunde la această întrebare. Când pisica a greşit, frecvenţa reală a flash-urilor a fost văzută chiar înainte ca semnalul să atingă creierul în nervul optic (grupul de axoni ai nervului conduce de la fiecare ochi către creier). Dacă stroboscopul a pulsat de 10 ori pe secundă, dar pisica a reacţionat ca şi cum ar fi văzut o pulsaţie de 12 ori pe secundă, atunci John a detectat viteza de 10 ori pe secundă în nervul optic, reflectând stimulul fizic, detectând în acelaşi timp frecvenţa de 12 pe secundă oriunde altundeva în creier, reflectând interpretarea stimulului de către pisică. Ritmul eronat de 12 pe secundă începe imediat ce nervul optic atinge o parte a creierului numită corpul geniculat lateral, primul loc din sistemul nervos central în care informaţia vizuală este procesată.

Ce distincţie între senzaţie şi percepţie este sugerată de experimentul lui John?

Acestea sugerează o distincţie clară între senzaţie şi percepţie. Senzaţia este efectul sistemului senzorial. Este codificarea activităţii receptorului de către impulsurile nervoase din nervii senzoriali ce este condusă de la organele de simţ la creier. Originile sale sunt exterioare creierului. Percepţia, pe de altă parte, este determinată central. Ea vine din activitatea creierului ce foloseşte informaţiile de la simţuri. Percepţia este o sinteză de mari proporţii sau un proces de construcţie. Ea poate fi influenţată de idei şi amintiri, cât şi de către intrările senzoriale.     



Traducere realizată de Alina Turcescu.