Adler a propus o modalitate unică de a-ţi forma o idee cu privire la sentimentele adevărate faţă de sine. El a numit-o autoestimare inconștientă. Auto înseamnă sine, astfel că fraza înseamnă autoevaluare inconştientă. Ea are loc atunci când te întâlneşti cu o imagine de-a ta sau cu un produs pe care l-ai creat şi când, fără să realizezi că este al tău, reacţionezi cu o evaluare.

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.13: Terapii) - (Partea I: Terapii psihodinamice) - Terapia lui Adler. Autoestimarea



De exemplu, te deplasezi prin raionul unui magazin dotat cu multe oglinzi şi deodată prinzi o frântură a propriei tale imagini. Pentru un moment crezi că este altcineva. Apoi realizezi că eşti tu. În fracţiunea de secundă de dinainte de a realiza că este vorba despre tine, poţi avea o reacţie emoţională faţă de imagine (pozitivă sau negativă sau un amestec complicat al celor două) despre care Adler credea că relevă ceea ce simţi cu adevărat despre tine.

Acelaşi lucru s-ar putea întâmpla dacă a-i da peste o lucrare pe care ai scris-o cu ani în urmă şi ai citi-o fără să realizezi că a fost produsul tău sau dacă îţi vezi propriul scris de mână de sus în jos. Poţi clasifica produsul ca fiind curat şi drăguţ sau dezlânat şi prostesc, înainte de a realiza că a fost al tău. Adler credea că astfel de reacţii emoţionale rapide faţă de propriile produse pot releva adevăratele sentimente faţă de sine.

Terapia lui Adler

Terapia lui Adler era simplă şi directă. Nu erau reguli stricte – era cu adevărat croită după individ.

Adler spunea că terapeutul avea patru obiective:

1. Să stabilească contactul (raportul) cu pacientul.
2. După un diagnostic aprofundat, să dezvăluie erorile din stilul de viaţă al persoanei.
3. Să încurajeze progresul către un stil mai bun de viaţă.
4. Să încurajeze pacientul să se întoarcă spre exterior şi să se implice în a-i ajuta pe alţii (manifestând interes social, aşa cum îl concepea Adler).

Ce tehnici a folosit Adler în terapie?

Pentru îndeplinirea acestor obiective ale terapiei, erau  folosite mai multe tehnici. Mai întâi, pentru stabilirea raportului, trebuia menţinută o atitudine prietenoasă, de acceptare, în timp ce i se permitea clientului să vorbească liber despre întreaga sa viaţă. În acest timp, terapeutul adlerian urma să observe toate acţiunile şi alegerile verbale şi nonverbale ale persoanei. Terapeutul trebuia să noteze postura, gesturile sau tonul vocii, ori alegerea hainelor. Adler credea că oamenii sunt consecvenţi în toate detaliile personale, aşa încât trebuia ca toate să fie însumate într-o imagine consecventă.

În timpul discuţiilor terapeutului cu clientul, puteau reieşi anumite prototipuri. Adler promova "dezvăluirea erorilor din stilul de viaţă al pacientului". Prin aceasta el înţelegea evidenţierea acelor modele ale interacţiunii sociale care puteau fi auto-distructive.

Adler spunea că terapeutul trebuie să caute oportunităţi de încurajare a progresului şi să sporească încrederea în sine a clientului. În mod deosebit, activităţile ce implicau interesul social – cele de ajutorare a altora sau care implicau un proiect valoros – erau încurajate.

Adler credea că după ce terapeutul va înţelege modalităţile caracteristice ale stilului de viaţă al unui client, el va folosi predicţia pentru a impresiona clientul prin corectitudinea analizei. De exemplu, clientul putea discuta despre un eveniment social important la care urma să participe şi terapeutul (cunoscând reacţia tipică a acestuia într-o astfel de situaţie) prezicea în mod calm exact ceea ce urma să se întâmple.

Ce tip de predicţii făcea terapeutul adlerian? De ce?

Desigur, terapeutul nu dorea ca astfel de predicţii să se adeverească, deoarece ele erau de obicei predicţii ale unui comportament nevrotic sau neadaptat. Prin urmare, predicţia avea darul de a provoca clientul. O predicţie precum "Dacă urmezi propriul tău prototip, vei avea două întâlniri plăcute, apoi vei găsi o cale de a sabota relaţia" putea suna ca o provocare pentru client, ca el să-şi schimbe modelul îndelungat şi să dovedească că terapeutul greşea.

Traducere de Maricica Botescu