PsihologieCarl Jung a fost terapeut practician de la începutul carierei sale. În această perioadă, el l-a apărat iniţial pe Freud şi apoi s-a rupt de el datorită refuzului său de a accepta teoria sexuală freudiană. Jung a dezvoltat o abordare terapeutică care este în unele aspecte similară şi în altele complet distinctă de cea a lui Freud.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.13: Terapii) - (Partea I: Terapii psihodinamice) - Terapia jungiană


Care a fost abordarea lui Jung în terapie? Ce reprezenta "complexul", în concepţia jungiană?

Asemenea lui Freud, Jung a încercat să descopere problemele inconştiente sau complexele. În utilizarea lui Jung a termenului, un complex este literalmente o grupare de componente în jurul unor teme emoţionale centrale. De exemplu, dacă ai fi avut un picior amputat în copilărie, ai fi putut dezvolta un complex legat de acest lucru. Complexul tău ar fi putut implica toate gândurile şi emoţiile construite de-a lungul vieţii cu privire la piciorul absent şi impactul pe care l-ar fi putut avea acest lucru asupra reacţiilor oamenilor faţă de tine, a oportunităților vieţii sau a orice altceva implicat de piciorul amputat. Spre deosebire de Freud, Jung nu presupunea că cele mai multe dintre aceste complexe sunt de natură sexuală. Un complex ar putea fi cauzat de o schimbare sau de o răsturnare în viaţă, cu  un mare impact emoţional asupra persoanei.

Cum s-a legat ideea complexelor de ideea că toată lumea ar avea o "poveste"?


Jung credea că toată lumea care caută terapia are o poveste. Pentru a te ajuta, un terapeut trebuie să-ţi cunoască povestea.

"Pacientul care vine la noi are, de regulă, o poveste care nu este relatată şi de care nimeni nu ştie. În opinia mea, terapia începe într-adevăr doar după investigarea în întregime a poveştii personale. Acesta este secretul pacientului, piatra de care el este zdrobit. Dacă ştiu povestea lui secretă, am o cheie de tratament." (1965, p.117)

Ca multi alţi terapeuţi, Jung a fost influenţat de unii dintre primii săi pacienţi. Într-un caz, descris în lucrarea sa biografică, Amintiri, Vise, Reflecţii, o femeie a fost internată în spital, suferind de depresie. Unii dintre medicii ei au diagnosticat-o ca schizofrenică, ceea ce însemna că perspectivele de ameliorare erau foarte slabe.

Care era "povestea" femeii?


Jung suspecta că femeia nu era schizofrenică, ci că suferea de o "depresie obişnuită". El a decis să încerce propria sa metodă de terapie.

"Am efectuat un experiment asociativ cu pacienta. În plus, am discutat cu ea despre visele sale. În acest fel am reuşit să descopăr trecutul ei...şi această informaţie a relevat o poveste întunecată şi tragică.

Înainte ca femeia să se fi căsătorit, ea cunoscuse un bărbat, fiul unui industriaş bogat, de care toate fetele din cartier erau interesate. Fiind foarte frumoasă,  crezuse că şansele sale de a pune mâna pe el erau destul de bune. Dar se părea că lui nu-i păsa de ea, aşa că s-a căsătorit cu un alt bărbat.

Cinci ani mai târziu, a primit vizita unui vechi prieten. Vorbeau de vremurile vechi şi el a zis, "Când te-ai căsătorit a fost un şoc pentru cineva - dl. X al tău" (fiul industriaşului bogat). Acela a fost momentul! Depresia ei data din această perioadă şi, câteva săptămâni mai târziu, a condus la o catastrofă."

Catastrofa a avut loc în timpul unei plimbări la un râu local, folosit pentru spălarea hainelor, dar cunoscut a fi nesigur pentru consum. Ea şi-a observat copiii bând din apa râului, dar nu a făcut nimic pentru a-i opri. La scurt timp după aceea, fiul ei de doi ani s-a îmbolnăvit grav şi fiica ei de patru ani, favorita ei, a murit de febră tifoidă  (care se face de la bacteriile periculoase din apă).

Jung a scris: "De la testul asociativ am văzut că ea era o ucigaşă şi am aflat multe detalii ale secretului ei..."

În esenţă, Jung a concluzionat că femeia "şi-a ucis" inconştient copiii, deoarece aceştia erau produsul unui mariaj cu omul nepotrivit. Această poveste era piatra de care ea a fost zdrobită, după formularea lui Jung. Acum, Jung a trebuit să decidă cum să o trateze pe femeie. Trebuia ca el să-i spună ce a descoperit? Jung credea că colegii săi ar fi recomandat să nu o facă, dar el a decis să-o confrunte cu adevărul.

"Am decis să dau o şansă unei terapii al cărui rezultat era nesigur. I-am spus tot ce am descoperit prin testul asociativ. Poate fi uşor de imaginat cât de greu a fost pentru mine să fac asta. A acuza o persoană de crimă în lipsa unei evidenţe nu este puţin lucru. şi pentru pacientă faptul de a asculta şi accepta acest lucru a fost tragic. Dar rezultatul a fost că în două săptămâni a fost posibilă externarea ei şi că nu a mai fost niciodată instituţionalizată." (Jaffe şi Jung, 1965, p.117)

Cum a devenit acest caz un exemplu tipic de abordare terapeutică jungiană?

Acest studiu de caz conţine multe elemente de terapie jungiană tipică. În primul rând, acesta a fost adaptat la individ. Jung a recunoscut variabilitatea individuală şi nu a mai plecat de la ipotezele despre o problemă. În al doilea rând, Jung s-a angajat să aducă la suprafaţă povestea ascunsă a pacientei. În al treilea rând, Jung a folosit tehnica asociaţiilor de cuvinte, al cărei iniţiator a fost. A cerut pacientei să răspundă la cuvintele date cu primul cuvânt asociat care îi venea în minte şi acest lucru i-a dat indicii importante. În al patrulea rând, s-a dovedit că femeia suferea de un complex - o reţea de gânduri şi amintiri puternic conectate emoţional. În al cincilea rând, permiţând pătrunderea conţinutului anterior inconştient în conştiinţă şi aprofundând cunoştinţele femeii cu privire la propriul inconştient, Jung a obţinut un rezultat terapeutic.