PsihologieCe înseamnă cuvântul "psihanaliză"? Cuvântul psihanaliză se referă în mod special la abordarea lui Freud în efectuarea terapiei. Freud a făcut studii de medicină înainte de a-şi reorienta atenţia spre tulburările psihice, iar în zilele noastre, psihanalistul este de obicei psihiatru, un medic cu o rezidenţă în psihiatrie după terminarea şcolii medicale. Psihanaliştii fără grade medicale sunt numiţi simpli analişti (eng. lay analyst).

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.13: Terapii) - (Partea I: Terapii psihodinamice) - Psihanaliza


În psihanaliză, viaţa individului şi personalitatea individului sunt analizate şi interpretate în conformitate cu teoria lui Freud.

Unde este pus accentul în psihanaliza clasică?

În psihanaliza clasică, un accent considerabil este pus pe "drama familială" a conflictelor sexuale şi a altor constructe teoretice freudiene. De exemplu, problemele individuale sunt urmărite prin prisma conflictelor specifice etapei de dezvoltare psihosexuală în care se află individul.

Psihanaliza a fost întotdeauna asociată mai mult cu psihiatria decât cu psihologia.

Când psihanaliza a ajuns pentru prima dată în Statele Unite, cei mai mulţi psihologi au ignorat-o. Totuşi, în cursul anilor '20, psihanaliza a captat într-atât imaginaţia publicului, încât ameninţa să eclipseze în întregime psihologia experimentală (în vogă la acea vreme) (Hornstein, 1992).

După cum arată Hornstein, în ciuda opiniilor negative ale majorităţii psihologilor, psihanaliza a prins la public. În jurul celui de-al Doilea Război Mondial, aceasta a consituit tipul dominant de psihoterapie.

Când a cunoscut psihanaliza perioada sa de glorie?


Psihanaliza a avut o perioada de glorie în Statele Unite, între anii '40 şi '60 în cursul cărora a fost salutată ca o speranţă inspirată pentru tratarea celor mai multe, dacă nu a tuturor problemelor de sănătate mintală (Wolberg, 1989).

Unde mai deţine psihanaliza un rol dominant în terapie?

Psihanaliza nu putea face faţă unor promisiuni atât de exagerate. Ea a suferit o scădere în popularitate după anii '60. Astăzi sunt relativ puţini terapeuţi în Statele Unite care mai  practică psihanaliza. Ca modalitate dominantă de terapie o mai găsim însă în unele ţări europene, precum Franţa şi Belgia. Variaţiile de terapie catartică, nu neapărat freudiene în concepţia lor, sunt încă frecvente în Statele Unite.

Care sunt caracteristicile comune ale psihanalizei ca terapie?

Psihanaliza ca terapie este de obicei foarte consumatoare de timp, uneori necesitând mulţi ani. În acest interval, sunt analizate în detaliu toate aspectele copilăriei pacientului, în special în relaţia sa cu părinţii. Tehnici, precum interpretarea viselor, libera asociaţie de cuvinte sau interpretarea petei de cerneală pot fi folosite pentru a explora conflictele inconştiente. Dacă analistul acceptă formulările lui Freud, cele mai multe dintre aceste conflicte sunt gândite ca implicând impulsuri sexuale reprimate în copilărie.

Terapia psihanalitică este, de obicei, destul de scumpă. Costul total poate depăşi 30.000 de dolari, în urma unor ani de terapie. Freud pretindea că nivelul ridicat al costului psihanalizei era de fapt terapeutic, pentru că se putea asocia cu angajamentul pentru o schimbare şi cu o dorinţă serioasă de a expune adevărul.

Ce este transferul şi cum este el folosit în psihanaliză? Ce subliniază criticii?

Psihanaliştii se aşteaptă ca în terapie să apară fenomenul de transfer. Transferul este o tendinţă (a pacientului) de a atribui psihanalistului un rol similar cu cel al altei persoane semnificative cum este un părinte sau un soţ. Transferul are ca rezultat formarea unor sentimente pozitive sau negative intense faţă de terapeut (fiind numit transfer pozitiv şi respectiv negativ). Freud a crezut că transferul este util pentru (1) înţelegerea modului în care pacientul a interacţionat cu alte persoane semnificative şi (2) pentru obţinerea unui grad de putere sau de influenţă socială asupra pacientului. Criticii psihanalizei subliniază aspectele negative ale transferului, cum ar fi formarea unui ataşament emoţional faţă de terapeut, care poate adăuga complicaţii suplimentare in viaţa unui pacient.

De ce este simplist să faci o judecată globală asupra psihanalizei?

Există multe variante ale tehnicii psihanalitice. Unii terapeuţi stau faţă în faţă cu pacienţii lor şi se ocupă de rezolvarea problemelor prezente, mai degrabă decât de analiza problemelor din copilărie. Unii folosesc hipnoza, alţii nu. Unii sunt de acord cu o mare parte din teoria originală a lui Freud, alţii acceptă doar o parte din ea.

Cercetarea în psihoterapie arată că cele mai multe forme de terapie acţionează la fel de bine, în cazul în care succesul se măsoară prin procentul de clienţi care declară îmbunătăţiri ale stării lor. Aceasta ar părea să avantajeze terapiile mai scurte şi mai puţin costisitoare. Dar, întrucât o persoană individuală nu funcţionează ca o persoană medie, putem aprecia că, în cele din urmă, fiecare persoană trebuie să facă o judecată individuală cu privire la terapia  preferată.