PsihologieCarl Jung obţinea uneori o perspectivă asupra problemelor emoţionale ale pacienţilor cerându-le să facă asociaţii libere pornind de la o listă de cuvinte. Regulile asociaţiei libere erau simple. Pacientul /pacienta trebuia să spună primul lucru care îi venea în gând.

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.13: Terapii) - (Partea a I: Terapii psihodinamice) - Asociaţiile libere



Să spună primul lucru, fără cenzură, indiferent de cât de prostesc sau de ciudat putea părea ce urma să spună.

Cum funcţionează asociaţia liberă?

Uneori, o persoană care face un test de asociaţie liberă poate face o pauză mai lungă decât este normal, poate clipi sau înghiţi. Aceste aspecte ar putea indica că persoana îşi cenzurează prima reacţie care i-a venit în minte. Dar dacă terapeutul spune: "mama" şi în mintea pacientului  apare cuvântul "vrăjitoare", este puţin probabil că pacientul îl va pronunţa imediat. El ar putea eventual să facă o pauză. Însă terapeutul instruit va încuraja pacientul să continue şi să verbalizeze prima asociaţie, indiferent cât de ciudată ar părea. Asociaţiile neobişnuite sau incapacitatea de a veni cu o asociaţie ar putea indica o problemă în viaţa pacientului, care va putea fi discutată cu terapeutul.

Ce a scris Jung despre asociaţia cuvintelor?

Jung a folosit asociaţia liberă în practica sa psihiatrică în jurul anului 1900. El a scris că experienţele sale cu asociaţia liberă l-au făcut receptiv la conceptul de represiune folosit de Freud, pentru că şi el se confruntase adesea cu acest fenomen la pacienţii săi când le cerea să facă asociaţii de cuvinte.

Ca răspuns la anumite cuvinte stimul,  pacientul fie nu avea niciun răspuns asociativ, sau avea un timp de reaţie nejustificat de lent. Aşa cum s-a descoperit mai târziu, o astfel de perturbare avea loc de fiecare dată când cuvântul stimul atingea o leziune psihică sau un conflict. În majoritatea cazurilor, pacientul nu era conştient de acest fapt. (Jaffe şi Jung, 1965, p.147).