PsihologieO tulburare de învățare este o deteriorare selectivă a performanței. O persoană cu o tulburare de învăţare se poate descurca foarte bine în toate ariile școlare cu o singură excepție. În acel domeniu, aceasta pare că nu poate învăţa.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.12: Psihologia anormalului) - (Partea a IV-a: Tulburările de dezvoltare) - Tulburările de învăţare

Şi asta în ciuda strădaniilor sale și a oportunităților de care dispune. De obicei, o tulburare de învățare vizează un tip distinct de prelucrare a informațiilor, cum ar fi memorarea, calculul matematic, abilităţile motorii, învățarea limbilor străine sau citirea. O excepție o reprezintă ADD (tulburarea de deficit de atenţie), tulburarea de învățare diagnosticată cel mai frecvent și variația comună numită ADHD (tulburarea de deficit de atenţie/hiperactivitate).


ADD și ADHD

Hiperactivitatea a cunoscut o varietate de denumiri de-a lungul anilor: sindromul Strauss, sindromul copilului hiperactiv, sindromul hiperkinetic și deficitul de atenție - toate sunt etichete care au fost puse acestui sindrom. DSM-IV clasifică acest sindrom familiar ca tulburare de deficit de atenţie/ hiperactivitate. Când simptomele respective nu sunt însoţite de o activitate excesivă şi agitată, afecţiunea se numeşte tulburare de deficit de atenţie sau ADD.

Cum este explicat sindromul ADHD în DSM-IV?

Deficitul de atenție cu hiperactivitate este problema cea mai frecventă care aduce copiii în atenția psihologilor.

Prezentăm aici un studiu de caz tipic pentru un copil diagnosticat cu tulburare de deficit de atenţie/hiperactivitate (ADHD).

Stanley a fost trimis la psihologul clinician pentru copii, la cererea profesorului său, care, conform spuselor sale, "făcuse destule". La vârsta de 7 ani, Stan necesita o supraveghere aproape constantă pentru a fi împiedicat să-i deranjeze pe ceilalţi copii din clasa lui. Profesorul spunea că Stan nu era în măsură să se concentreze pe activitatea de la clasă mai mult de câteva minute, la un moment dat și că părea a fi mereu în mișcare. Chiar și atunci când stătea la locul lui, se agita suficient în jurul său încât să-şi deranjeze vecinii.

Din relatările mamei lui Stan reieşea că el era foarte activ şi acasă. El nu părea să se concentreze pe vreo sarcină oarecare, oricât de puţin. Mama lui Stan a mai arătat faptul că judecăţile sale  erau foarte precare. Deseori pleca şi hoinărea fără să spună unde se duce şi de cele mai multe ori nu reușea să se întoarcă la timp acasă și nu se putea baza pe el pentru treburile mărunte atribuite lui în gospodărie (sau pentru orice altă sarcină). Stan avea un frate mai mare și unul mai mic, dar nu era în stare să se joace cu ei pentru că el nu putea respecta regulile unui joc şi nu se putea concentra pe perioade foarte lungi. Stan deranja conversațiile și jocurile celorlaţi și părea incapabil să-şi inhibe impulsurile. El avea, de asemenea, ieşiri temperamentale, care apăreau şi dispăreau rapid.

În timpul evaluării psihologice, Stan a putut să rămână la locul său, dar nu a putut să-şi menţină atenţia concentrată. El a renunțat cu ușurință la sarcina testului IQ care i s-a dat și a schimbat frecvent subiectul conversaţiei inițiate de examinator. Deși recunoştea că nu se descurcă bine la școală, el nu simțea că acest lucru era dependent de comportamentul său. (Schwartz & Johnson, 1985, p.. 164)


Care sunt simptomele tipice pentru ADHD?


Un copil cu ADHD prezintă de obicei aceste simptome: lipsă de concentrare ("de multe ori nu reușește să finalizeze lucrurile pe care le începe, deseori nu pare că ascultă, e uşor de distras, are dificultăţi de concentrare în sarcinile şcolare sau de alt tip"), impulsivitate ("de multe ori acționează înainte să gândească, trece foarte repede de la o sarcină la alta, are dificultăți în a-şi aștepta rândul la jocuri sau în situaţii de grup"); și hiperactivitate (agitaţie excesivă, dificultate de a rămâne așezat, se mișcă excesiv în timpul somnului, este mereu "pe picior de plecare" sau acționează ca şi cum ar fi "pus în mişcare de un motor").


Care a fost efectul paradoxal al amfetaminei la copiii hiperactivi?


În anii ‘60, cercetătorii au descoperit că amfetaminele, drogurile stimulatoare, au un efect neașteptat sau paradoxal asupra unor astfel de copii: îi calmează, le permit să se concentreze și, uneori, atenuează în mod semnificativ problemele de comportament ale acestora. Însă amfetaminele creează dependenţă, iar indivizii au nevoie de doze tot mai mari pentru a obține același efect. Amfetaminele au, de asemenea, unele efecte secundare negative, mai ales la majorarea dozei. Din aceste motive, medicii au apelat la un produs chimic înrudit cu amfetamina, Ritalin, care are mai puține efecte secundare.


Ce efecte uimitoare a avut uneori Ritalinul? Ce probleme au apărut?


Ritalinul are ocazional efecte uimitoare la copiii hiperactivi. Părinții observă imediat diferenţa. Dintr-o dată copilul capată interes pentru școală, respectă regulile, se alătură celorlalţi în sarcini comune. Nu e de mirare că terapia cu Ritalin pentru copiii hiperactivi a devenit mai frecventă. În cele din urmă poveștile despre "abuzul de Ritalin" au început să iasă la suprafață. Unii şcolari au început a ofere tablete prietenilor și drogurile au început să fie folosite în mod recreaţional de către adolescenți. Numărul de prescripţii cu Ritalin a scăzut puțin după publicitatea negativă și după  ce un alt medicament, Adderol, a ajuns să fie prescris în mod uzual pentru ADHD. Totuși, Ritalinul a rămas unul dintre medicamentele psihiatrice cel mai frecvent prescrise pentru copii și adolescenţi și, în anumite cazuri, a fost de mare ajutor.


Ce efect a avut Ritalinul asupra unui student de colegiu diagnosticat de curând cu ADD?

Spre exemplificare, prezentăm un eseu al unui student de colegiu:

Recent, am fost diagnosticat cu ADD (tulburarea de deficit de atenţie). Pe tot parcursul liceului m-am străduit mult pentru notele mele. Se pare că pur și simplu nu am niciun "simț al cărţii," deși am avut mai mult bun simț decât v-ați putea imagina. Apoi am venit la colegiu unde mi-a fost foarte greu să iau note de trecere. Am fost pus în perioada de probă academică pentru 3 trimestre și m-am străduit mult să-mi ridic media generală. Mama mea în cele din urmă a sugerat că am deficit de atenţie deoarece studiam tot timpul, dar nu păream să înțeleg ceva... creierul meu părea să hoinărească și să se gândească la lucruri mai plăcute, în locul studiilor mele.

În final am fost diagnosticat cu ADD și am consultat un medic pentru asta. Medicul a prescris o doză mică a unui medicament numit Ritalin, care stimulează o parte a creierului ce te ajută să te concentrezi. În prima săptămână am luat acest medicament, neştiind la ce să mă aștept, dar am văzut cum capacitatea mea de studiu părea să se îmbunătăţească. Am mers la bibliotecă, m-am aşezat pe scaun pe la 6:30 p.m. și încă mai eram acolo, 4 sau 5 ore mai târziu, abia observând cum a trecut timpul. Am fost uimit că am putut studia atât de mult într-o singură sesiune. Medicamentul a părut să mă ajute să reţin ceea ce am citit și să înțeleg mai bine materialul. [Fișierele autorului]

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.