PsihologieAutismul afectează anumiţi copii încă din stadiul prenatal. Este mult mai rar decât sindromul Down, dar se bucură de multă de atenție din cauza caracteristicilor sale interesante, devenind mai des diagnosticat în ultimii ani, un fapt controversat în sine.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.12: Psihologia anormalului) - (Partea a IV-a: Tulburările de dezvoltare) - Autismul

Nimeni nu este sigur dacă anumiţi factori de mediu fac ca autismul să fie tot mai frecvent sau dacă oamenii sunt pur și simplu mult mai conștienți de autism acum, în comparație cu câteva decenii în urmă.

DSM-IV cataloghează autismul ca o tulburare pervazivă de dezvoltare, deoarece acesta tinde să influențeze toate aspectele vieții unui copil. Studiile pe gemeni sugerează că autismul este o tulburare genetică, deși natura tulburării nu a fost elucidată, ca în cazul sindromului Down (Ritvo, 1985).

Ce este autismul?

Copilul autist nu reacţionează la mângâieri şi pare detaşat de alte persoane. El sau ea nu progresează la fel de repede ca alți copii. Debutul vorbirii este întârziat, în cazul în care copilul învață totuşi să vorbească. Înainte vreme, bebeluşii cu asemenea tulburări erau testaţi pentru probleme de auz, părinții aducând de multe ori un copil autist la medic, deoarece suspectau că este surd. Se descoperea însă că copilul nu era surd, ci că ignora oamenii.

În zilele noastre, o modalitate informală de a verifica dacă un copil mai mic de un an are autism este să-l strigi pe nume și să vezi dacă se întoarce spre sursa vocii. Copiii normali vor face acest lucru la aproximativ opt sau nouă luni. Copiii cu autism nu-l vor face.

Care sunt ingredientele descrierii lui Kanner?


Singurătatea socială este o parte a sindromului autist. Există multe alte caracteristici pe care copiii cu autism le au, uneori, nu întotdeauna. Împreună, acestea formează un sindrom distinctiv. Leo Kanner, numit uneori tatăl psihiatriei copilului, a menționat multe dintre aceste caracteristici în descrierea inițială a sindromului din 1947:
- în pruncie, copilul autist nu reușește să-și asume postura anticipată normală înainte de a fi ridicat;
- copiii arată de multe ori o memorie mecanică excelentă pentru "poezii, cântece, liste de președinți și altele asemenea";
- când și dacă copilul învață să vorbească, primele fraze tind să fie "repetiții papagaliceşti ale unor combinații de cuvinte", uneori ecoul imediat al acestora, alteori repetarea lor imediată sau stocarea lor pentru perioade lungi de timp și "rostirea la o dată ulterioară";
- în mod tipic, copiii autişti învață cu dificultate să utilizeze corect pronumele, copilul se referă la sine cu "tu" și la o altă persoană cu "eu" şi nu reuşeşte să comute cuvintele pentru a se potrivi în contextul de care vorbește;
- copilul poate manifesta o "dorință obsesivă pentru uniformitate" și să se înfurie atunci când o piesă de mobilier este mutată;
- copilul poate manifesta o fascinație la rotirea obiectelor și la apariţia regulată a evenimentelor din mediu;
- de obicei, copiii cu autism nu prezintă nici o evidenţă de anormalitate în EEG și nici alte semne de deteriorare a creierului;
- copiii cu autism arată adesea izbitor de bine, spre deosebire de mulți copii retardați și cu afecţiuni la nivelul creierului;
- copii cu autism excelează de multe ori într-o anumită abilitate limitată, cum ar fi găsirea numerelor prime, memorarea datelor calendaristice sau compunerea de piese muzicale;

Ce a fost portretizat în filmul Rain Man?

Filmul Rain Man, de la sfârșitul anilor '80, a atras atenția publicului asupra autismului. Înainte de apariţia acestui film, acest sindrom specific era necunoscut pentru mulți oameni. În Rain Man, actorul Dustin Hoffman a jucat rolul unui om autist. El a petrecut un timp alături de un grup de adulţi cu autism, pe care a încercat să-i cunoască, iar personajul său a fost o compoziţie formată din aproape toate caracteristicile clasice ale autismului, care există (în lumea reală), rareori găsite împreună la aceeași persoană. El a imaginat un autist înalt funcțional (uneori abreviat AIF), care poate să citească, să scrie și să vorbească fluent. DSM-IV nu include o categorie pentru autiştii înalt funcționali, dar oferă un alt diagnostic – cel al tulburării Asperger, despre care mulți profesioniști cred că este același lucru cu autismul uşor sau "înalt funcțional".

Ce factor prezice succesul final al recuperării, în cazul autiştilor?

Aproximativ 40% dintre copiii cu autism nu învață să vorbească. Cei care nu învață să vorbească rar învață să funcționeze suficient de bine pentru a trăi în afara unei instituții. 60% din copiii cu autism care învață să vorbească au o șansă mai bună de a trăi o viață productivă. Mulţi autişti sunt salariaţi, mai ales dacă au aptitudini speciale, care pot fi utilizate într-o profesie.