Introducere in psihologieLa sfârşitul anilor ‘70 şi ‘80 s-a conturat o nouă mişcare: reîntoarcerea persoanelor retardate şi handicapate la mediile sociale normale. În şcoli, acest demers se numeşte incluziune. Un număr mic de copii sunt izolaţi în clase "de educaţie specială".

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.12: Psihologia anormalului) - (Partea a IV-a: Tulburările de dezvoltare) -
Integrarea


Ori de câte ori este posibil, aceştia sunt aduşi în sălile de clasă obişnuite, alături de ceilalţi copii. Copiii cu nevoi speciale pot avea acces la o oră sau două de educaţie specială pe zi. Regula generală este de a face ca plasamentul să fie cât mai puţin restrictiv.

Ce este integrarea unui elev cu nevoi speciale într-o şcoală normală? Care sunt beneficiile integrării pentru individul implicat, pentru colegi şi pentru societate?

Când integrarea funcţionează, ea are mai multe efecte benefice:

- Elevii-integraţi sunt încurajaţi să înveţe abilităţile sociale şi practice ale vieţii de zi cu zi. Acest lucru îi face mai independenţi. Oamenii de multe ori acceptă o provocare. Dacă se aşteaptă ca ei să facă faţă unei clase normale, majoritatea elevilor pot face acest lucru.

- Ceilalţi elevi se obişnuiesc să vadă persoanele cu dizabilităţi, cu afecţiuni ca paralizia cerebrală sau sindromul Down. Toată lumea se relaxează, iar persoanele cu dizabilităţi de dezvoltare au şansa de a fi acceptate ca indivizi.

Integrarea nu se limitează la copii. Aceleaşi concepte pot fi aplicate în terapia ocupaţională cu adulţii cu retard sau cu tulburări emoţionale. Aceşti adulţi pot fi ajutaţi să obţină slujbe în locuri de muncă normale.  De aceste măsuri beneficiază atât societatea, cât şi indivizii. Un adult altădată neproductiv devine un ins cu o contribuţie în societate.