Introducere in psihologieEdward Seguin, medic şi educator francez din anii ’30 ai sec. al XIX-lea, a folosit cuvântul idiot (ad litteram - "o persoană ignorantă") pentru a eticheta anumiţi indivizi "cu mintea slabă". A fost cel care a pledat pentru îngrijirea specială a acestor persoane.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.12: Psihologia anormalului) - (Partea a IV-a: Tulburările de dezvoltare) -
Atitudini istorice faţă de dizabilităţile intelectuale

Părăsind o carieră profesională de succes în Franţa, Seguin s-a mutat în America, în anul 1848, stabilindu-se în statul Ohio. Acolo, a început o altă practică medicală şi a deschis primele facilităţi instituţionale pentru persoanele retardate. Seguin a pledat pentru existenţa unui mediu uman, sănătos, în care copiii cu dizabilităţi intelectuale să poată primi un sprijin special. El a înfiinţat facilităţi mici, ce conţineau cel mult 150-200 de copii, situate în mediul rural, unde era aer curat şi alimente proaspete şi sănătoase.

Cine a fost Seguin? Cum arătau facilităţile lui? Ce schimbări au avut loc în următorii 50 de ani?

Din păcate, idealul lui Seguin nu a fost promovat. Timp de 50 de ani instituţiile pentru retardaţi au fost locuri sumbre, deprimante. Ele erau supraaglomerate şi adăposteau laolaltă adolescenţi, adulţi şi copii, de obicei pe toată durata vieţii.  Idealul de ajutorare a acestor persoane cu tratament de susţinere, într-un mediu sănătos, pentru a putea fi redate comunităţii, s-a evaporat. În locul lui a fost adoptat un sistem de tip  penitenciar. Locaţiile săteşti, alese iniţial "pentru aerul curat şi laptele proaspăt" au fost folosite apoi în scopuri diferite. Deficienţii mintal au fost separaţi în condiţii de siguranţă de un public general care nu dorea să-i aibă în preajmă (Crissey, 1975).