Personalitate antisocialaPersonalitatea antisocială era numită psihopată sau sociopată în trecut. Sindromul este foarte coerent şi studenţii sunt adesea şocaţi la recunoaşterea lui în campusurile universitare, în alte locuri, în cazul unor indivizi inteligenţi, ce nu par nişte nebuni superficiali.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.12: Psihologia anormalului) - (Partea a III-a: Axa 2 a DSM-IV) - Personalitatea antisocială

Mulţi infractori sunt personalităţi antisociale, dar multe personalităţi antisociale nu comit infracţiuni! Uneori, personalităţile antisociale sunt persoane de mare succes, pentru că îşi fac uşor prieteni. Ele par irezistibile pentru potenţialii parteneri sexuali, cărora le sunt rareori credincioase.

Care sunt caracteristicile personalităţii antisociale şi ce alte două nume i s-au dat acesteia?

Descrierea clasică a tipului de psihopat sau de sociopat apare în cartea lui Cleckley, Mask of Sanity (1976). Aici, el enumeră următoarele caracteristici ale psihopaţilor:

1. farmecul superficial şi inteligenţa ridicată;

2. calmul, raţionalitatea, lipsa de anxietate nevrotică;

3. lipsa simţului de responsabilitate personală;

4. falsitatea, nesinceritatea, nesimţirea, capacitatea manipulativă;

5. comportamentul antisocial fără regrete sau ruşine;

6. raţionamentul precar şi incapacitatea de a învăţa din experienţă;

7. incapacitatea de a stabili relaţii de durată, strânse cu ceilalţi;

8. lipsa de înţelegere a propriilor motivaţii;

Dacă indivizii antisociali nu-şi "pierd controlul" foarte uşor, ei sunt de multe ori buni cititori ai altor persoane şi adepţi ai exploatării. Ei îşi scuză şi-şi raţionalizează comportamentul, învinuind celelalte persoane pentru problemele lor.



Care sunt cele două "simptome primare" ale personalităţii antisociale?

Simptomele primare ale personalităţii antisociale sunt amoralitatea (lipsa de standarde etice şi morale coerente în raţionament) şi impulsivitatea. Ei au de obicei o nevoie accentuată de stimulare şi o lipsă de răspuns faţă de formele de control social.

Sociopatul comite aceleaşi infracţiuni sau comportamente antisociale în mod repetat, chiar dacă este prins şi pedepsit. Când e prins în flagrant, un sociopat se scuză cu farmec şi discută despre cât de diferită va fi viaţa lui de acum înainte. Dar el este tentat să reproducă aceleaşi modele nocive. Depune puţin efort pentru a-şi ascunde fărădelegile; dacă este prins, sociopatul mărturiseşte nestingherit şi încearcă să se poarte foarte corect, cu farmec personal. Dar un sociopat nu are regrete reale pentru rănirea oamenilor sau pentru încălcarea regulilor; scuzele sunt formulate cu multă uşurinţă, pentru că sunt complet nesincere, fiind un mijloc de minimalizare a consecinţelor faptului că a fost prins, mai degrabă decât exprimarea regretului adevărat.

De ce poate un sociopat trece adesea un test cu detectorul de minciuni, în ciuda faptului că e vinovat?

Cercetările sugerează că poate exista o componentă biologică pentru lipsa de teamă a sociopatului. Sociopaţii sunt remarcabil de toleranţi la şocurile electrice (Hare & Schalling, 1978). În condiţii tensionate, ei au un ritm cardiac accelerat, dar puţine alte semne ale stresului - nu au palmele transpirate, de exemplu. Ei trec de obicei un test cu detectorul de minciuni, chiar dacă mint. Abilitatea de a trece testul cu detectorul de minciuni este o caracteristică a profilului pe care îl are FBI pentru criminalul care îşi mutilează victimele, deoarece acest tip de persoană este de obicei o personalitate antisocială.

Ce spune teoria lui Lykken despre tipul sociopat?

Lykken (1982) a oferit o teorie interesantă conform căreia anumite tipuri eroice, cum ar fi astronauţii, alpiniştii şi liderii mondiali ar putea aparţine aceluiaşi tip biologic cu personalităţile antisociale. Acestea sunt toate caracterizate prin temeritate - voinţă de a aborda situaţiile care ar putea produce oamenilor normali nelinişti excesive. Acesta nu este un lucru rău; avem nevoie de oameni neînfricaţi care să exploreze noi frontiere şi să răspundă provocărilor riscante.

Lykken citează cazuri de adolescenţi sociopaţi care au devenit adulţi responsabili. Lykken, de asemenea, a lucrat cu Bouchard pe Studiul Minnesota asupra gemenilor crescuţi separat şi el a ajutat la compilarea înregistrărilor referitoare la toţi gemenii născuţi în Minnesota între 1936 şi 1955. Cu această ocazie, au fost descoperite mai multe cazuri de gemeni identici, în care un membru al perechii fusese diagnosticat ca un tip sociopat sau antisocial, în timp ce celălalt nu primise un astfel de diagnostic. Deşi mărimea eşantionului a fost mică, aceasta a indicat că personalitatea antisocială nu pare să fie programată genetic. Aceasta este influenţată de învăţare.

Ce rol atribuie Lykken stilului parental în dezvoltarea unui tip de personalitate antisocială?


Lykken consideră că "eroul şi psihopatul sunt ramuri ale aceleaşi crengi". Deşi datele cu privire la stilurile parentale lipsesc, el speculează că practicile de creştere a copiilor de către părinţi sunt critice în determinarea tipului de ramură pe care o va prelua un copil. Părinţii care pun accentul pe pedeapsă sunt de natură să crească un sociopat. Copilului neînfricat nu-i pasă de pedeapsă, deci nu este nimic ce poate învăţa copilul din consecinţele unui comportament rău. Părinţii care oferă un exemplu pozitiv şi manifestă dragoste pot creşte un erou din acelaşi bebeluş. Chiar şi un psihopat potenţial poate învăţa să preţuiască stimulii sociali, ca dragostea şi aprobarea, care ţin de obicei de comportamentul prosocial, nu de cel antisocial. Personalităţilor antisociale nu le lipseşte capacitatea de a simţi plăcerea, dar ele sunt mai puţin predispuse la teama de pedeapsă şi la durere, astfel încât acestea sunt mai puţin afectate de strategiile punitive folosite în creşterea copiilor.

Eşti tipul neînfricat?

Lykken a conceput un test pentru determinarea nivelului de frică al unei persoane. Testul implică perechi de situaţii alternative. O situaţie este înspăimântătoare sau jenantă, cealaltă este doar neplăcută. Persoana care face testul trebuie să aleagă răul cel mai mic. Aici sunt prezentate câteva alternative adaptate după Lykken (1982). După analizarea fiecărei perechi de situaţii, pe care ai fi  mai dispus să o alegi?

1a: să îţi cureţi locuinţa, după ce potopul a umplut-o cu noroi;
1b: să faci un salt cu paraşuta;

2a: să umbli toată ziua cu talpa piciorului plină de băşici;
2b: să campezi într-o zonă despre care s-a spus că e populată cu şerpi cu clopoţei;

3a: să te afli într-o bancă, în timp ce trei bărbaţi mascaţi năvălesc cu arme şi-i fac pe oameni să-şi ridice mâinile;
3b: să stai două ore la un concert cu muzică proastă;

4a: să stai în pat toată ziua cu gripă şi durere de cap;
4b: să fii la o petrecere unde cineva te tachinează până te face să te înroşeşti şi să-ţi tremure mâinile;

5a: să afli că oamenii te-au bârfit;
5b: să lucrezi toată ziua în soare fierbinte;

6a: să speli o maşină;
6b: să conduci un automobil cu 90 de mile pe oră;

7a: să încerci să spui o poveste unui grup de oameni şi nimeni să nu te asculte;
7b: să revii la maşina ta parcată şi să găseşti o urmă de lovitură în ea;

8a: să ceri cuiva să-ţi restituie nişte bani pe care ţi-i datorează;
8b: să dormi toată noaptea pe podea;

9a: să lucrezi o săptămână pe câmp la săpat de cartofi;
9b: să te anunţe pilotul că există probleme cu motorul şi că va face o aterizare de urgenţă;

10a: să fii la un circ când deodată doi lei scapă liberi în ring;
10b: să ajungi la circ şi să descoperi că ţi-ai uitat biletele;

Ce tipuri de răspunsuri va alege o potenţială "personalitate antisocială"?

Ar trebui să fie destul de evident ce răspunsuri reflectă lipsa de teamă: 1b, 2b, 3a, 4b, 5a, 6b, 7a, 8a, 9b şi 10a. Acestea sunt răspunsurile pe care o persoană temătoare le va evita, dar un sociopat sau un potenţial erou le va prefera.

Una din ultimele categorii de tulburări de personalitate din DSM-IV este "Tulburarea de personalitate nespecificată" (Tulburarea de Personalitate NES) - o categorie generică pentru persoanele care nu îndeplinesc niciunul dintre criteriile unei tulburări anume de personalitate sau care pot arăta un amestec de simptome proprii unor categorii diferite de tulburări şi care manifestă niveluri semnificative de stres sau de diminuare funcţională. Această categorie permite clasificarea persoanelor care nu se încadrează în niciuna din categoriile precedente, dar care totuşi impresionează un clinician prin personalitatea lor inflexibilă şi greu adaptabilă.