PsihologiePET vine de la positron emission tomography (tomografie cu emisie de pozitroni). Spre deosebire de scanarea tip CAT (computer axial tomography), care produce o imagine tridimensională nemişcată, scanările tip PET pot fi făcute în timp real.

 

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.2: Sistemul nervos uman) - (Partea I: Creierul) - Tomografia cu emisie de pozitroni


Aceasta înseamnă că cercetătorii pot observa modificări în rezultatele scanării PET în timp ce o persoană se gândeşte la diverse lucruri. De exemplu, scanările PET pot arăta care zone ale creierului sunt activate de diferitele modalităţi de procesare a cuvintelor. Imaginea următoare arată locurile active ale creierului unei persoane la văzul, auzul, rostirea sau gândirea unui cuvânt.





Scanare PET

 

Scanările PET arată zonele activate de vederea unui cuvânt, auzul unui cuvânt, rostirea unui cuvânt sau gândirea unui cuvânt.

Scanările PET folosesc în mod obişnuit pentru etichetare glucoza. Glucoza este cea mai întâlnită formă de zahăr din corp şi principala sursă de energie a creierului. Pe măsură ce celulele creierului consumă glucoza etichetată chimic sunt emişi pozitroni. Scanarea PET arată care zone ale creierului consumă cel mai mult zahăr.

Rezultatele scanărilor PET sunt uneori remarcabil de detaliate. Pines (1981) a raportat entuziasmul cercetătorilor atunci când au văzut unele din primele scanări PET. Atingerea mustăţilor unui şobolan a avut ca rezultat tipare diferite ale creierului în funcţie de care dintre cele cinci mustăţi erau atinse.

Un alt studiu a arătat „prima dovadă fiziologică a vocilor la un schizofrenic”. Acest rezultat a fost reprodus în anii ’90. Schizofrenicii generează în mod evident limbaj în zonele producerii limbajului din creier pe care le interpretează a fi vocea altcuiva (Goleman, 1993).

Pitblado şi Cohen (1984) au studiat o femeie în vârstă de 32 de ani cu personalitate multiplă (numită acum tulburare de identitate disociativă). Aceasta avea cinci personalităţi diferite. Pitblado şi Cohen au constatat că pacienta lor avea un tipar diferit de activare PET pentru fiecare personalitate, deşi fiecare personalitate îndeplinea aceeaşi sarcină într-un laborator.

Scanările PET au reprezentat o tehnologie de ultimă oră pe la jumătatea anilor ’80, dar pentru a fi efectuate, subiectul trebuia să ingereze glucoză etichetată cu un marker/trasor radioactiv. Scanările PET pot fi făcute doar de două-trei ori pe an pentru aceeaşi persoană înainte ca radioactivitatea să devină un pericol. Din fericire cercetătorii din domeniul neuroştiinţelor cognitive au la dispoziţie acum câteva tehnici disponibile care nu necesită expunerea la radiaţii sau ingerarea de substanţe marcate. Aceste tehnici – cum ar fi RMN-ul funcţional – sunt, de asemenea, capabile să producă imagini mai detaliate decât scanările PET.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.