PsihologieSistemul nervos periferic (SNP) este format din nervii din afara creierului şi măduvei spinării: cei care inervează (asigură reţeaua de nervi) muşchii şi glandele. Există două subdiviziuni ale SNP: sistemul nervos somatic şi sistemul nervos vegetativ.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.2: Sistemul nervos uman) - (Partea I: Creierul) - Sistemul nervos periferic

Nervii care controlează sistemul somatic şi sistemul vegetativ încep adesea în cadrul sistemului nervos central, dar îşi au cel mai mare efect în afara sa.

Sistemul nervos somatic controlează muşchii scheletici. Aceştia sunt muşchii pe care îi folosim pentru mişcarea membrelor. Muşchii scheletici sunt ataşaţi de oasele corpului, de unde îşi au şi numele. Soma (rădăcina cuvântului „somatic”) înseamnă corp în limba latină. Aşadar sistemul nervos somatic (al corpului) controlează muşchii scheletici (ataşaţi de oasele corpului).

Sistemul nervos vegetativ/autonom controlează muşchii netezi/albi. Muşchii netezi formează pereţii intestinului, glandele şi vasele de sânge. Autonom înseamnă automat sau capabil de a acţiona independent. Glandele şi intestinele par a acţiona pe cont propriu, deşi există şi unele excepţii. De exemplu, unii actori pot plânge în mod voluntar. Lacrimile vin prin canalele lacrimale, care sunt glande exocrine. Ca toate glandele şi ele sunt inervate de către sistemul nervos vegetativ. Aceasta este excepţia care confirmă (testează) regula, deoarece actorii reuşesc această performanţă în mod obişnuit cu ajutorul unei imaginaţii bogate. Ei păcălesc astfel sistemul vegetativ să reacţioneze ca şi cum situaţia ar fi reală.

Sistemul nervos vegetativ are la rândul său două subdiviziuni cu efecte opuse. Partea simpatică a sistemului vegetativ îşi începe activitatea în timpul reacţiei de fugă sau de luptă… este eliberată adrenalina, ritmul cardiac creşte, palmele transpiră şi pielea poate deveni umedă şi rece pe măsură ce sângele se îndepărtează de piele, spre muşchii scheletici.

Activarea sistemului nervos simpatic duce, de asemenea, la o stare mentală excitată în care amintirile subtile, complexe pot deveni indisponibile. Un exemplu este „ştergerea/lapsusul” de la un test. Sistemele noastre nervoase au fost construite pentru acţiune, nu pentru teste. 

Sistemul parasimpatic preia controlul pe măsură ce corpul revine la o perioadă de odihnă şi relaxare. Acesta redirecţionează sângele din muşchii scheletici înapoi în intestine, astfel încât să putem reveni la reluarea digestiei mâncării. Sistemul parasimpatic încetineşte de asemenea ritmul cardiac şi ne permite să ne reîncărcăm sistemul cu energie. Pielea se încălzeşte şi apare din nou în obraji strălucirea trandafirie.

Mulţi oameni constată că funcţiile digestive le sunt inhibate în timpul călătoriilor sau la şcoală. Când ajung înapoi acasă, se îndreaptă spre baie. Acesta este un semn că sistemul nervos este comutat de la excitarea sistemului nervos simpatic, care ţine o persoană în stare de alertă, gata să răspundă la stresul exterior, la excitarea parasimpatică, care permite odihna şi recuperarea.