Introducere in psihologie. Tulburarea bipolaraMania şi depresia alternează în această tulburare cunoscută odată sub numele de depresie maniacală. Psihologii o numesc acum tulburare bipolară (cu două feţe). Tratamentele biologice pentru manie şi tulburarea bipolară sunt, de obicei, destul de eficiente.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.12: Psihologia anormalului) - (Partea a II-a: Axa 1 a DSM-IV) - Tulburarea bipolară

Litiul – un element metalic – ajută în 70-80% din cazuri. Cu toate acestea, litiu este potenţial toxic, aşa că utilizarea sa trebuie să fie monitorizată îndeaproape. Litiul acţionează prin reducerea ratei de sintetizare a acetilcolinei, făcându-o disponibilă în cantităţi moderate, dar stabilizând extremele, atât în caz de exces, cât şi de deficit.



Ce este tulburarea bipolară?

În cursul fluctuaţiilor mari de acetilcolină din sistemul lor nervos, persoanele maniaco-depresive trec - la cea mai mică provocare - dintr-o stare extrem de agitată, în care se antrenează în proiecte noi, într-o stare depresivă în care ele nu se mai pot achita nici măcar de sarcinile curente. Un student îşi descrie tatăl maniaco-depresiv astfel:

Într-o zi el a plănuit să facă o altă sală de baie în casă. Aşa că a trebuit să foreze un loc pe podea pentru toaletă. El l-a făcut. Dar nu a fost mulţumit. Curând, gaura mică care era menită să fie un pasaj pentru conducta de canalizare a devenit o uşă capcană pentru un beci la săparea căruia el şi noi, cei patru fii ai săi, am lucrat mai multe zile. Iar pentru noi era greu să ţinem pasul cu el când avea dispoziţie de lucru.

Tata demara de multe ori câte un proiect care, de obicei, necesita tot mai mulţi bani, pe care nu-i aveam. El părăsea acel proiect şi se apuca de altul, apoi îl lăsa şi pe acela neterminat şi se ocupa de altul. Apoi, pentru un motiv oarecare, el devenea deprimat şi trebuia să meargă la spital pentru ceva timp. [Fişierele autorului]

Ce au descoperit cercetătorii atunci când au studiat legătura posibilă între creativitatea artistică şi bolile mintale?

Atât depresia, cât şi tulburarea depresivă maniacală par să fie asociate cu creativitatea artistică. Multe personalităţi celebre din istorie au suferit fie de depresie, fie de tulburare depresivă maniacală. Jamison (1995) enumeră (printre alţii) pe Edgar Allen Poe, Sylvia Plath, Paul Gauguin, Cole Porter, Vincent van Gogh, Gustav Mahler, Virginia Woolf, Mark Twain, Tennessee Williams, Charles Mingus, Ernest Hemingway, Georgia O'Keefe şi Ezra Pound. Jamison citează şapte studii realizate la sfârşitul anilor ‘80 şi începutul anilor ‘90, toate evidenţiind o incidenţă ridicată a tulburărilor de dispoziţie printre artişti, scriitori şi poeţi, comparativ cu incidenţa acestor tulburări în rândul  oamenilor lipsiţi de calităţi artistice.