Introducere in psihologieFaptul dacă tulburările psihice sunt sau nu cauzate de probleme biologice este aproape lipsit de relevanţă pentru modul în care acestea ar trebui să fie tratate de către societate. Contează însă dacă o persoană reprezintă un pericol pentru sine ori semeni.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.12: Psihologia anormalului) - (Partea I: Definirea comportamentului anormal) - Tulburările psihice ca "disfuncţii periculoase"

Din punctul de vedere al factorilor de decizie juridică şi socială, problema cea mai importantă este dacă o persoană prezintă un pericol pentru sine sau pentru alţii. Wakefield (1992) a propus ca tulburările mintale să fie numite disfuncţii periculoase. Această etichetă ar constitui recunoaşterea faptului că există două lucruri definitorii pentru comportamentul anormal ce necesită o intervenţie psihologică sau psihiatrică:


Cum a propus Wakefield re-definirea "tulburărilor mintale"?

- O parte a sistemului biologic/comportamental al unei persoane nu funcţionează corect (există o disfuncţie).

- Disfuncţia ameninţă să afecteze pe cineva...fie persoana cu probleme, fie alte persoane sau ambele.

Wakefield ia act de faptul că noţiunea de tulburare mintală este situată "la graniţa dintre faptele biologice şi valorile sociale".  Aceasta este la limită, deoarece, după cum s-a menţionat mai sus, multe "tulburări mintale" sunt însoţite de probleme identificabile la nivel biologic. Totuşi, acest lucru nu este suficient pentru a defini o tulburare mintală. O persoană care este afonă (incapabilă de a reda un ton), are probabil un deficit într-o parte a creierului, dar o astfel de persoană nu este periculoasă pentru nimeni, nu va fi judecată ca având o tulburare mintală şi nu e de aşteptat ca acesta să caute terapia. Numai acele persoane cu disfuncţii dăunătoare sunt susceptibile de a ajunge într-un cadru clinic, fiind tratate pentru comportamentele lor anormale.