NebunăPsihologia anormalului este unul dintre cele mai comune cursuri din oferta multor universităţi. Ea descrie cele mai grave forme de tulburări mintale, care alcătuiesc un domeniu fascinant în sine, dar care au, de asemenea, o relevanță personală pentru mulți studenți.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.12: Psihologia anormalului) - (Partea I: Definirea comportamentului anormal) - Psihologia anormalului. Generalităţi


Aproximativ una din trei familii de americani are cel puțin un membru care a solicitat asistență pentru o tulburare mintală sau de comportament. Adesea, studentul găsește  într-un curs de psihologie a anormalului informații care clarifică anumite fapte observate de el în cursul maturizării sale.

Psihologia anormalului ne prezintă, de asemenea, o mulțime de lucruri despre natura vieții mintale umane, prezentând stările de proastă funcţionare ale acesteia. De exemplu, psihozele – ruperi majore de realitate – ne fac să înţelegem că cei mai mulţi dintre noi păstrează un contact puternic cu realitatea. Luăm acest lucru de la sine înţeles, dar când cineva "îl pierde" există o adevărată criză . În mod similar, tulburările anxioase arată ce se întâmplă atunci când circuitele de alarmă din creier se declanşează prea ușor. Tulburările de dispoziţie pun în lumină disfuncţionalităţile sistemului de control al plăcerii. Tulburările somatoforme evidențiază interacțiunile minte/corp. Cu cât înţelegem mai mult care sunt factorii care fac ca aceste sisteme să eşueze, cu atât vom înţelege mai bine comportamentul uman normal.

Cum este organizat acest capitol

Vom acoperi mai multe categorii majore din DSM-IV, Manualul de Diagnostic şi Statistică al Asociației Americane de Psihiatrie, ediţia a patra. Orice s-ar putea crede din seria DSM (și mulți psihologi au revendicări majore sau minore cu privire la el) clasificarea DSM este una standard. Fiecare psiholog sau consilier clinician trebuie să se familiarizeze cu ea.

La început, totuşi, vom examina întrebarea inevitabilă: ce este un comportament anormal și cum ar trebui acesta să fie tratat de către societate și guvern? Vom acorda o atenție deosebită unei decizii politice care a afectat fiecare oraş important din America: eliberarea en-gros a pacienţilor cu tulburări mintale din spitalele de psihiatrie, mulți dintre ei devenind persoane fără adăpost și ajungând să trăiască pe stradă.

În continuare, vom vedea tulburările majore, aşa cum sunt ele văzute de psihologii clinicieni și de psihiatri: psihozele, în special schizofrenia, tulburările de dispoziţie, cum ar fi depresia, tulburările anxioase, cum ar fi atacurile de panică și tulburarea obsesiv-compulsivă și alte categorii din DSM-IV. DSM-IV include mult mai mult decât poate fi acoperit de un singur capitol al unui manual de psihologie introductivă. Ca urmare, multe afecţiuni psihice sunt menționate în alte capitole, mai degrabă decât în acesta. Vezi secțiunea de mai jos ("Subiecte similare în alte capitole"), pentru o listă a tulburărilor care nu sunt incluse în acest capitol.

Cele mai frecvente probleme, în clinicile psihologice, sunt tulburările de personalitate. Le vom discuta pe toate cele unsprezece dintre acestea care sunt menționate în DSM-IV, acordând o atenție deosebită tulburării antisociale de personalitate.

Ultimul subcapitol se ocupă cu tulburările de dezvoltare. Vom arunca o privire la sindromul Down - de departe cea mai comună tulburare cromozomială - şi la autism, o altă tulburare genetică de bază, cu unele caracteristici foarte specifice. Apoi vom trece la tulburarea de hiperactivitate și deficit de atenție, cauza cea mai comună pentru care părinții solicită asistență psihologică pentru copiii lor. În cele din urmă vom aborda  tulburările de învățare, cu o atenție deosebită pentru dislexie, care este una relativ comună, chiar şi în rândul studenţilor de colegiu.

Subiecte similare în alte capitole


Sindroamele cauzate de leziuni ale creierului sunt discutate în subcapitolul privind neuropsihologia din Capitolul II. Tulburările de somn sunt descrise în Capitolul III (Stările conștiinței). Amnezia este discutată în Capitolul VI (Memoria). Tulburarea de identitate disociativă ("personalitatea multiplă") este în Capitolul XI ​​(Personalitatea). Tratarea fobiilor prin desensibilizare sistematică se află în capitolul privind terapiile (Capitolul XIII). Tulburările legate de adicţii și de stres și tratamentul comportamental al durerii cronice sunt toate discutate în Capitolul XIV (Frontierele psihologiei). Tulburările sexuale sunt în Capitolul XVI (Sex, prietenie şi dragoste).