Introducere in psihologieStudenţii pun adesea semnul egalităţii între imparţialitate şi lipsa intenţiei de a trişa. Dar conceptele nu sunt echivalente. Imparţialitatea implică faptul că toţi cei aparţinând populaţiei ţintă au şanse egale de a fi eşantionaţi.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.1: Psihologie şi ştiinţă) - (Partea a IV-a: Cercetarea bazată pe observaţie şi experimentală) - Eşantioane stabilite incorect în cercetare


Chiar şi o persoană sinceră şi onestă, care nu are nicio intenţie de a trişa, poate genera un eşantion dezechilibrat şi părtinitor, folosind un proces de eşantionare non-aleatoriu.

Care este modul corect şi care este modul greşit de a obţine un eşantion obiectiv?


Să presupunem că vrei să realizezi un sondaj printre colegii tăi pentru a afla ce cred aceştia despre un subiect politic fierbinte. Nu poţi cere părerea fiecărui student, aşa că decizi să ceri părerea unui eşantion obiectiv aparţinând corpului studenţilor. Iată exemple ale modului corect şi ale modului greşit de a face acest lucru. 

Modul corect: Începe cu o listă a tuturor studenţilor din şcoală, iar apoi foloseşte un tabel numeric aleatoriu de pe spatele unei cărţi de statistică pentru a alege 50 de nume.

Modul greşit: Aşază-ţi o masă în faţa uniunii studenţeşti şi roagă la întâmplare 50 de studenţi să-ţi completeze chestionarul.

De ce este cea de-a doua metodă greşită? Dacă teoretic există şansa de a alege orice elev care trece pe lângă tine, nu influenţezi în niciun fel eşantionul, corect? Greşit! Un asemenea eşantion n-ar fi nici pe departe aleatoriu. Dacă îţi aşezi o masă în faţa uniunii în fiecare zi la prânz, eşantionul tău va cuprinde studenţi care (1) trec prin faţa uniunii, (2) nu au cursuri la prânz şi (3) sunt dispuşi să se oprească şi să completeze un chestionar sau să răspundă la întrebări. Asta exclude toţi studenţii care au cursuri într-un alt loc din campus, care au cursuri la prânz sau sunt prea ocupaţi sau înfometaţi pentru a se opri şi a completa un chestionar.    



Cum ar putea eşantionul să fie axat pe oameni cărora le place karatele? Ce ar trebui să ilustreze asta?

Un eşantion obţinut astfel nu este un eşantion aleatoriu din rândul studenţilor. Este unul lipsit de obiectivitate şi nu există nicio cale de a afla toate felurile în care ar putea fi astfel. Poate că în acea zi avea loc o demonstraţie de karate aproape de uniune, astfel încât eşantionul ar fi fost axat pe oameni cărora le place karatele. Există milioane de posibilităţi. De fiecare dată când un proces de eşantionare nu este cu adevărat aleatoriu, el este supus la totul felul de influenţe, inclusiv unele care nu ne-ar trece uşor prin cap.

Ce reprezintă un eşantion ”de convenienţă” şi care ar putea fi o denumire mai bună pentru el?


Un eşantion non-aleatoriu este numit uneori eşantion de convenienţă, pentru a indica faptul că numai subiecţii uşor accesibili au fost intervievaţi sau măsuraţi. Acest lucru nu face eşantionul mai acceptabil din punct de vedere ştiinţific, deşi avertizează consumatorii educaţi că rezultatele cercetării reprezintă un grup necunoscut. Probabil că termenul de ”eşantion murdar” sau măcar ”eşantion non-aleatoriu” ar fi mai instructiv decât ”eşantion de convenienţă”.

Un număr mare de respondenţi ajută la creşterea acurateţei unui sondaj atunci când eşantionul este într-adevăr un grup aleatoriu din populaţia ţintă. Dar acesta nu mai ajută în niciun fel dacă procesul de eşantionare este lipsit de obiectivitate. Ai putea oferi un chestionar unui număr de 1000 de studenţi care trec pe lângă clădirea administraţiei sau a uniunii sau a cantinei, iar rezultatele nu ţi-ar furniza mai multe informaţii decât dacă ai fi întrebat doar 50, pentru că nu există niciun mod de a şti ce grup mai mare reprezintă acest eşantion. Eşantionul ”de convenienţă” diferă de populaţia ţintă (cea pe care încearcă să o descrie) în numeroase şi necunoscute feluri. Nu se reprezintă decât pe sine.

În jurnalism, un eşantion care ”se reprezintă pe sine” poate fi de ajuns. Un reporter ar putea spune: ”Am intervievat 5 studenţi care au trecut pe lângă clădirea administraţiei şi toţi s-au plâns de antrenorul X”. Populaţia ţintă este, în mod implicit, întregul corp studenţesc, iar ”ştirea” este că studenţii sunt dezamăgiţi de antrenor. Nimeni nu confundă asta cu o cercetare ştiinţifică. Dar dacă ţi s-ar cere să realizezi un sondaj ştiinţific al opiniei publice, ar trebui să defineşti cu atenţie populaţia ţintă şi să stabileşti un mod aleatoriu de eşantionare a populaţiei ţintă.

Care este singurul mod de a obţine un eşantion aleatoriu sau obiectiv?

Ideea este aceasta: singurul mod de a obţine un eşantion aleatoriu este să foloseşti un anumit mecanism pentru a te asigura că fiecare membru al populaţiei studiate are şanse egale de a fi ales.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.