AgresivitateÎn general, bărbaţii sunt mai predispuşi la agresivitate violentă decât femeile. De asemenea, sunt mai predispuşi la infracţiuni cu violenţă. Hormonul masculin, testosteronul, este în mod evident legat de agresiune, la toate speciile de primate, inclusiv la oameni.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.15: Psihologia socială) - (Partea a IV-a: Comportamentul ostil şi de întrajutorare) - Hormonii şi agresivitatea umană


 

Nu numai că mai mult testosteron duce la mai multă agresiune; agresiunea reuşită (câştigarea unei lupte) produce mai mult testosteron. O maimuţă care câştigă o luptă pentru ascendenţă într-o colonie de maimuţe secretă mai mult testosteron în sângele ei, fapt ce rezultă într-un comportament şi mai agresiv, ca şi într-o mai intensă activitate  de împerechere.

Ce se întâmplă la bărbaţi, după agresiunea reuşită?

Cercetătorii constată că nivelul de testosteron poate fi modificat prin observarea unui lupte pentru ascendenţă. Psihologul James Dabbs de la Universitatea de Stat din Georgia a analizat mostre din saliva bărbaţilor aflaţi în barurile sportive, pe durata unui meci de fotbal dintre Brazilia şi Italia pentru Cupa Mondială. Cu această ocazie, Brazilia a bătut Italia. Fanii italieni au manifestat un răspuns mixt, dar la aproximativ 11 din 12 fanii brazilieni, nivelul de testosteron a crescut (Holden, 1995). Acest lucru poate explica de ce violenţa în rândul fanilor este  un lucru comun după concursurile sportive importante, chiar dacă echipa favorită câştigă.


Care este dovada prin care Yanomami  sugerează o explicaţie evoluţionistă a agresiunii  masculine?


Printre oamenii primitivi, războinicii au aparent mai multe şanse decât non-războinicii să se împerecheze şi să aibă copii. Într-un studiu interesant, Napoleon Chagnon a vizat bărbaţii tribului Yanomami. El a descoperit că războinicii tribului, în ciuda faptului că aveau mai multe şanse  de a fi ucişi în luptele purtate, aveau o probabilitate mai mare pe termen lung de a-şi procura soţii şi de a face copii.

Un om care ucide un duşman în timpul unei încăierări se consideră unokai, "războinic curajos". Dar un yanomamo care se comportă în moduri percepute ca laşe în timpul raidurilor ajunge ţinta glumelor; ceilalţi bărbaţi vor face avansuri sexuale  soţiei lui. Un unokai poate să aibă o soţie în plus faţă de un non-unokai; un  unokai are în medie  4,5 copii, comparativ cu 1,6 pentru non-unokai.

În ce mod este mai puţin benefică agresiunea antisocială acum?

Antropologii găsesc acest tip de model în multe culturi. Acest lucru sugerează faptul că agresiunea de sex masculin a fost selectată pozitiv în trecutul evolutiv al rasei umane. Cu toate acestea, ceea ce era adaptare în cele mai vechi timpuri, nu este în mod necesar  util în lumea modernă, iar această constatare este un exemplu foarte bun pentru acest principiu.

Nu există nici un beneficiu evolutiv evident pentru agresiunea antisocială în rândul bărbaţilor moderni. Agresiunea prosocială în sport şi  afaceri poate constitui încă o strategie de succes, dar agresivitatea antisocială are o susceptibilitate mai mare să conducă la detenţia în închisoare, privând persoana de posibilitatea de a-şi întemeia o familie.