PasiuneIubirea pasională reprezintă faza chimică a dragostei. Aceasta este diferită de iubirea prietenească, nepasională (Hatfield & Walster, 1978). Uneori, iubirea pasională se instalează în urma unei lungi prietenii, alteori survine la prima vedere.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.16: Sex, prietenie şi iubire) - (Partea a III-a: Tipuri de relaţii) - Iubirea pasională

Dragostea la prima vedere este cel mai spectacular exemplu de dragoste pasională. Ocazional, duce la căsătorie. De exemplu, în selecţia de cazuri istorice realizată de Hinds deCourcy pentru un articol de ziua de Sf. Valentin (14 februarie 1981), Erica Jong (autoarea bestseller-ului Fear of Flying – romanul Teama de zbor) spune că ea s-a îndrăgostit de soţul ei din prima clipă când l-a întâlnit pe treptele hotelului Beverly Hills Hilton.

De asemenea, studenţii mei au predat eseuri despre părinţii lor care s-au îndrăgostit la prima vedere. Ceea ce a urmat este tipic în astfel de poveşti, care au o caracteristică de a înfrumuseţa, ca şi cum ar fi fost repovestite de mai multe ori şi exagerate pe parcurs.

Tatăl meu joacă mult baschet. Într-o zi, în timpul unui meci, mama mea trecea pe acolo mergând spre muncă. Tatăl meu nu o mai văzuse înainte. Ei bine, el s-a uitat la ea şi a zis către toţi prietenii lui, „Vedeţi fata aia de acolo? Am de gând să mă căsătoresc cu ea.” Desigur, toţi prietenii săi au crezut că glumeşte şi că e nebun. Dar el era foarte serios. În acea noapte, după meciul de baschet s-a dus acasă şi a telefonat părinţilor săi care locuiau în California şi le-a spus că s-a logodit. El încă nu o cunoştea. Au devenit buni prieteni, dar mama mea încă îl considera pe tatăl meu doar un prieten. Ea era logodită cu altcineva. În cele din urmă, relaţia de prietenie a părinţilor mei s-a transformat în dragoste şi s-au căsătorit. După cinci copii, ei încă sunt îndrăgostiţi. [sursa autorului]

Dragostea la prima vedere duce uneori la relaţii durabile. Dar este uşor să îţi faci o impresie amăgitoare despre dimensiunea succesului idilelor cu dragoste la prima vedere. De obicei, doar cele care în final au succes sunt prezentate. Când sunt implicaţi oameni celebri, eşecurile sunt mult mai ostentative. Erica Jong, de exemplu, mai târziu a divorţat de soţul de care se îndrăgostise la prima vedere pe treptele hotelului Beverly Hills Hilton. Ea a spus că data viitoare va fi mai mult în căutarea unui prieten.

Câteodată, oamenii acţionează parcă gândind că intensitatea iubirii prezice durabilitatea. Dar nu este cazul. Cercetările sugerează că intensitatea trăirii este negativ corelată cu succesul unei relaţii pe termen lung. Un grup de cercetători a aplicat o „scală a dragostei” pentru măsurarea gradului pasiunii la cuplurile din liceu. Ei au descoperit că „subiecţii care au obţinut scorurile mai mari la început au fost cei ale căror relaţii au avut tendinţa de a nu dura” (Pam, Plutchik şi Conte, 1975).

Dragostea la prima vedere se bazează pe o reacţie chimică distinctă între oameni. DeCourcy Hinds a intervievat cercetătorii care au explicat acest punct intens de atracţie imediată, ca pe un fenomen biologic similar unui efect autoindus de droguri.

Dragostea este o reacţie chimică, potrivit doctorilor Michael Liebowitz şi Donald Klein, care studiază chimia iubirii la Institutul de Psihiatrie din New York. Sentimentele de dragoste, spun ei, sunt similare cu  creşterea  de amfetamină, deoarece creierul iubitor îşi produce propriile substanţe ameţitoare... feniletilamina. În schimb, „creierul respins” intră într-o recidivă cauzând o poftă severă de ciocolată care conţine feniletilamină. (deCourcy Hinds, 1981)

Sunt feniletilaminele „substanţele iubirii”? Nu neapărat, ele mai sunt asociate şi cu schizofrenia paranoidă cronică (Potkin şi colegii, 1979). Dar sunt puţine motivele să ne îndoim de faptul că iubirea, în faza sa chimică precoce, este o reacţie biologică distinctă. Dr. Liebowitz şi-a rezumat teoria într-un limbaj simplu:

În dragostea romantică pasională, ca răspuns la o interacţiune cu o altă persoană, anumiţi centri din creier o iau razna. (Collins, 1983)

Centrii din creier despre care dr. Liebowitz vorbeşte, probabil că sunt porţiuni dopaminergice ale sistemului limbic. Acestea sunt implicate în fenomenele de plăcere şi durere, sex şi agresivitate, sprijin, dependenţă sau motivaţie învăţată ... probleme legate de multe forme ale comportamentului uman. Atunci când „substanţele iubirii” fac sistemul limbic să „o ia razna”, rezultatul este o stare de spirit caracterizată prin euforie, pierderea poftei de mâncare, abundenţă de energie, precum şi o tendinţă de a vedea lumea în roz.