PsihologieUn factor care duce la auto-îndeplinirea profeţiilor în situaţii sociale constă în faptul că oamenii au tendinţa de a căuta şi de a-şi reaminti informaţiile care confirmă aşteptările lor. Aceasta  înclinaţie a noastră este numită părtinirea confirmării.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.15: Psihologia socială) - (Partea a III-a: Cogniţia socială) - Părtinirea confirmării

 

Dacă o persoană are o anumită estimare cu privire la o altă persoană, informaţiile care sprijină acest punct de vedere vor fi  observate şi reamintite, în timp ce dovezile care contrazic aşteptările vor fi minimalizate şi uitate.

Ce este părtinirea confirmării "? Cum ar putea  surveni părtinirea confirmării la locul de muncă?

Părtinirea confirmării ajută la crearea de profeţii care se auto-împlinesc la locul de muncă. De exemplu, să presupunem că un angajator crede că o persoană care a beneficiat anterior de asistenţă socială este susceptibilă de a fi iresponsabilă într-un loc de muncă. Acel angajator ar putea avea o prejudecată puternică, astfel încât orice exemplu de comportament iresponsabil la o asemenea persoană să fie observat şi subliniat, în timp ce orice comportament pozitiv sau responsabil ar putea fi ignorat sau minimalizat. În cele din urmă, după câteva probleme, persoana ar putea fi concediată de la locul de muncă,. Altcineva care avusese aceleaşi probleme, dar care nu era de aşteptat să aibă probleme, putea trece peste această situaţie fără a fi concediat.

Cum au evidenţiat studenţii intervievatori părtinirea în confirmare?

Higgins şi Bargh (1987) au revizuit o gamă largă de studii care evidenţiau părtinirea confirmării. De exemplu, într-un studiu efectuat de Snyder şi Swann (1978), studenților dintr-un colegiu li s-a cerut să intervieveze alţi studenţi. În primul rând acestora le-au fost furnizate informaţii despre celălalt student. Unora li s-a spus că celălalt student era extravertit (încrezător şi sociabil), în timp ce altora li s-a spus că celălalt student era introvertit (timid sau îndreptat spre interior). Rezultatele interviului au confirmat în mare parte aceste aşteptări, deşi, în realitate, descrierile au fost asociate aleatoriu cu studenţii intervievaţi. Intervievatorii au găsit pur și simplu ceea ce se aşteptau să găsească.

Sumar cogniţia socială

Susan Fiske a descris cogniţia socială ca fiind "modul în care oamenii se gândesc la alţi oameni şi la ei înşişi, ca şi modul în care aceştia ajung la un fel de înţelegere reciprocă coerentă". Teoria disonanţei cognitive a marcat primul mare val al cercetărilor din domeniul cogniţiei sociale, deşi aceasta a avut loc înainte ca termenul cogniţiei sociale să devină popular. Apoi, s-a pus un accent pe teoria atribuirii, care se referă tot la teoriile pe care le-au inventat oamenii pentru a explica comportamentul altor persoane şi al lor propriu. A face o atribuire înseamnă a aloca un credit sau un reproş pentru un comportament. În general, acest lucru înseamnă a face o analiză cauză-efect, în care este subliniat fie rolul persoanei fie cel al situaţiei.

Furia presupune atribuire, întrucât aceasta se produce atunci când o situaţie proastă este interpretată ca fiind sub controlul altcuiva. Atribuirea poate avea consecinţe dramatice asupra comportamentului. Tribul Yanomamo atribuie boala acţiunilor vrăjitorilor-doctori din triburile vecine, astfel încât acestea sunt mereu în război.

Eroarea fundamentală de atribuire este tendinţa de a interpreta comportamentul propriu ca fiind datorat unor circumstanţe externe, în timp ce comportamentul altor oameni este interpretat ca fiind cauzat de factori interni, cum ar fi motivele sau  personalitatea lor.

Percepţia persoanei este un alt tip important de cercetare a cogniţiei sociale. În multe cazuri, oamenii îşi formează primele impresii foarte rapid, în baza unor stereotipuri, care pot fi privite ca o formă de economie cognitivă sau ca o scurtătură.  Judecăţile instantanee sunt afectate de descrierile verbale prezentate de către Asch în unele experimente clasice. Ele pot fi, de asemenea, afectate de reperele vizuale, în special prin atractivitate.

Ellen Berscheid şi colegii săi au demonstrat un efect de halou, datorat atractivităţii. Despre oamenii atractivi se presupune că ar fi mai inteligenţi, mai sănătoşi, mai sociabili şi că ar avea şi alte caracteristici favorabile, chiar şi pe cele care par să se contrazică reciproc (cum ar fi sensibilitatea şi îndrăzneala). În unele cazuri, însă, frumuseţea poate produce stereotipuri negative, ca atunci când despre o persoană frumoasă, dar liniştită, se presupune că este arogantă.

Robert Rosenthal este renumit pentru studiile sale referitoare la auto-îndeplinirea profeţiei în situaţii sociale. Într-un studiu el a evidenţiat faptul un salt semnificativ în competenţele lor pe parcursul anului şcolar al unor copii selectaţi în mod aleatoriu, atunci când profesorii au astfel de aşteptări de la ei şi, aparent, din cauza schimbărilor comportamentului profesorilor faţă de ei.