Metoda LociPrintre unul dintre cele mai vechi sisteme mnemotehnice se numără metoda Loci. Un „locus” reprezintă un loc, iar „loci” este forma de plural. Metoda Loci foloseşte locuri dintr-un spaţiu familiar (imaginat în memorie) drept cadru pentru extragerea amintirilor.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.6: Memoria) - (Partea a IV-a: Îmbunătăţirea memoriei) - Metoda de memorare "Loci"

 

Pentru a utiliza această metodă, trebuie să asociezi elementele pe care doreşti să ţi le reaminteşti mai târziu cu locuri dintr-o cameră, clădire sau stradă. Apoi, pentru a accesa informaţia, trebuie să parcurgi mental „calea amintirilor” şi să vizualizezi locurile. Dacă metoda funcţionează, atunci informaţia pe care ai stocat-o în diferite locuri va reveni odată cu amintirea locaţiei. Pentru a fi eficient, e de obicei necesar să vizualizezi un obiect „acţionând cumva” sau interacţionând într-un fel cu obiectele dintr-un loc anume.

Metoda Loci este foarte veche. Cicero, oratorul roman, este cel care a recomandat-o. În zilele lui, conferenţiarilor nu le era permis să folosească notiţe, aşa că tehnicile de memorare erau foarte apreciate.

Cicero a spus o poveste tradiţională despre felul în care a fost descoperită metoda Loci. Un poet grec pe nume Simonides întreţinea un grup de nobili înstăriţi la un banchet. Dintr-o dată, o pereche de figuri misterioase l-au chemat afară. S-au dovedit a fi mesageri de la zeii olimpici Castor şi Pollux, lăudaţi de Simonides în poemul său. De îndată ce Simonides a ieşit afară, acoperişul clădirii care găzduia banchetul s-a prăbuşit, strivindu-i pe toţi cei dinăuntru. Cadavrele nu au putut fi identificate până când Simonides nu s-a întors şi a indicat locul exact unde se găsea fiecare victimă, spunându-le numele.

Cum a reuşit Simonides să realizeze acest lucru? A recreat mental scena banchetului, vizualizând fiecare petrecăreţ la locul său. Faptul că a văzut locurile l-a ajutat să îşi amintească persoana care stătea acolo.

Mama unui student a utilizat o tehnică similară metodei loci cu copiii săi.

„Îmi amintesc destul de clar ceva ce a făcut mama atunci când eram mai mici. Dacă ne spunea să facem un lucru şi îl uitam, ea ne îndemna să ne întoarcem la locul  unde stăteam când ne-a spus lucrul acela, până când reuşeam să ni-l reamintim. Dacă voiam să îi spunem ceva şi uitam lucrul pe care voiam să i-l zicem, atunci ne spunea să ne întoarcem în locul în care ne aflam atunci când ne-am decis să vorbim cu ea şi ne vom aminti.

Îmi aduc aminte de două astfel de întâmplări, de care mă amuzam împreună cu surorile şi fraţii mei. Aveam în jur de cinci sau şase ani, cel mai mic din doisprezece copii şi mi se părea stupid când ei făceau ce zicea mama. Metoda funcţiona însă, iar astăzi o folosim în continuare pentru a ne reaminti lucruri. Nu pare aşa de nebunesc pe cât părea acum paisprezece ani.”
[Arhivele autorului]

De ce funcţionează această tehnică? Copiii îşi asociază amintirile cu un loc, exact ca Simonides în povestea clasică. Când copiii s-au întors la locul unde şi-au codificat amintirea, au obţinut nişte indicii care i-au ajutat să acceseze amintirile. Aşa că procesul de baza a fost acelaşi pentru copii şi pentru Simonides: locurile au oferit indicii pentru reîmprospătarea memoriei. Este o metodă eficientă pentru copii, pentru că amintirea locurilor implică memoria implicită. Nimeni nu realizează un efort conştient de a îşi aminti locuri; se întâmplă pur şi simplu. Copiii sunt la fel de buni ca adulţii când vine vorba de memorie implicită, ceea ce nu este adevărat pentru alte forme de memorie.