PsihologiePsihologia personalului este aplicarea psihologiei la angajarea şi îngrijirea angajaţilor. Borman, Hanson şi Hedge (1997) au urmărit evoluţiile din domeniul selecţiei de personal şi au găsit trei tendinţe. Iată care sunt aceste tendinţe...

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.15: Psihologia socială) - (Partea a II-a: Organizaţii şi mişcări) - Psihologia personalului


Care sunt unele tendinţe în psihologia personalului?

1) atenţie crescută fată de  modelele şi criteriile de performanţă.

Ce anume ar trebui să urmărească un manager în comportamentul unui angajat la locul său de muncă? Cum arată un "muncitor model"  dintr-un domeniul oarecare?

2) mai mult interes în evaluările  personalității.

Personalitatea are o relaţie clară cu performanţa de la locul de muncă. De exemplu, o persoană cu personalitate stabilă şi de încredere  va fi stabilă şi de încredere la locul său de muncă. Dintre trăsăturile de personalitate Big Five discutate în capitolul 11 (Teorii ale personalităţii), conştiinciozitatea este cel mai puternic corelată cu performanţa bună la  locul de muncă. Conştiinciozitatea include caracteristici cum ar să fii de încredere, punctualitate şi corectitudine în realizarea sarcinilor, mai degrabă decât a o lua pe scurtătură, lucru care poate duce la crearea de produse de calitate inferioară.

3) mai multe cercetări asupra potrivirilor dintre persoane şi organizaţii: aşa-numita potrivire P-O.

De ce este potrivirea P-O  importantă?

Un accent pe compatibilitatea P-O este util atât pentru organizaţii, cât şi pentru angajaţi. Diferite tipuri de organizaţii atrag şi au nevoie de diferite tipuri de angajaţi. O companie dot.com ar putea atrage tineri experţi în calculatoare, care rămân de obicei toată noaptea la depanarea programelor  şi sistemelor. Acest lucru ar putea fi  destul de convenabil pentru unii oameni, atâta timp cât ei îşi pot aduce câinii la lucru şi primesc nişte pizza gratis. La alte tipuri de societăţi comerciale, angajaţilor beneficiază de mai puţină libertate. Câinele trebuie să stea acasă, dar angajatul poate pleca oricând, la sfârşitul zilei lucrătoare.

Ce sunt echipele de lucru?


O mare schimbare în organizarea  locului de muncă la unele companii, în anii '90, a fost apariţia unor echipe de lucru, în care membrii se roteau de la o activitate la alta. Ilgen (1999) s-a plâns că nu s-a făcut suficientă cercetare pe aspectele pozitive şi negative ale echipelor de lucru, având în vedere că popularitatea lor a crescut. Compania auto Saturn a făcut celebru acest concept al echipei de lucru în Statele Unite, deşi ei nu au fost primii care au folosit ideea. Volvo, de exemplu, a făcut-o timp de decenii.

Echipele de lucru sunt un bun exemplu de practici moderne la locul de muncă, care necesită o forţă de muncă flexibilă, educată. Abilităţile interpersonale sunt mai importante decât înainte. Stevens şi Campion (1994) au constatat că cele mai importante abilităţi sociale pentru echipele de lucru sunt capacitatea de a lucra cu ceilalţi în rezolvarea problemelor, competenţa în comunicare şi abilitatea de a gestiona şi rezolva conflicte. Membrilor grupului de lucru li se cere, de asemenea, să aibă bune abilităţi cognitive. Ei trebuie să fie flexibili şi să poată învăţa să îndeplinească multe sarcini diferite, deoarece adesea ei sunt nevoiţi să-şi schimbe frecvent locurile de muncă.

Cum îşi schimbă companiile criteriile de apreciere asupra angajaţilor?

Landy și colegii săi (1994) au sugerat că, din cauza apariţiei echipelor de lucru şi aranjamentelor similare, companiile ar trebui să considere cetăţenia organizaţională ca fiind una dintre caracteristicile cele mai dezirabile ale angajaţilor. Cetăţenia organizaţională de la începutul mileniului III pare să difere de  conceptul de "om al organizaţiei"  din anii ‘50, nu doar în relaxarea restricţiilor de gen, ci, de asemenea, în descrierea angajatului ideal. Omul organizaţiei al anilor ‘50 era un conformist, cu buzele strânse, care  urma ordinele şi nu zguduia barca. "Cetăţeanul organizaţiei" de la începutul acestui mileniu este un gânditor flexibil şi un învăţăcel care ştie cum să coopereze cu colegii şi să comunice liderilor sugestiile sale referitoare la locul şi procesul muncii, ca şi la îmbunătăţirea producţiei.