MediciWeinberger, Sternberg şi Gold (1984) au relatat că adrenalina funcţionează ca un întrerupător pentru a porni procesele de formare a amintirilor la şobolani, chiar şi atunci când aceştia sunt anesteziaţi sau inconştienţi. Mai multe detalii, în continuare.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.6: Memoria) - (Partea a III-a: Perspectivele biologice asupra memoriei) - Ne formăm amintiri sub anestezie?


Cercetătorii au administrat mai întâi şobolanilor suficient anestezic pentru a elimina orice răspuns vizibil la şocurile electrice sau la tonurile generate electronic. Apoi au realizat o procedură clasică de condiţionare, asociind tonul cu şocul electric. Un grup de şobolani a primit o injecţie cu adrenalină în timpul procedurii de antrenare, iar cealaltă nu a primit. Doar grupul căruia i-a fost administrată adrenalina a arătat ulterior semnele condiţionării.

Cercetătorii au subliniat faptul că adrenalina nu a alterat starea de anestezie a şobolanilor. Ei au rămas sub influenţa anestezicului în timpul întregii proceduri de condiţionare. Adrenalina se pare că a activat zonele din creier unde se formează amintirile, în ciuda anesteziei.

Aceste descoperiri pot explica motivul pentru care pacienţii care trec printr-o intervenţie chirurgicală îşi amintesc uneori evenimentele care se petrec în timpul anesteziei. În urmă cu câţiva ani doctorii au presupus că aceşti pacienţi pur şi simplu au o imaginaţie hiperactivă. Totuşi, au început să se acumuleze treptat dovezile conform cărora pacienţii pot într-adevăr să-şi amintească evenimentele din timpul operaţiilor chirurgicale dacă aceste evenimente sunt suficient de şocante.

Mostert (1975) a relatat un studiu interesant asupra acestui fenomen în timpul unei operaţii care a implicat deschiderea toracelui.

„Am fost unul dintre anesteziştii care l-a ajutat pe Levinson să studieze 10 pacienţi voluntari. În timpul nivelurilor profunde ale anesteziei cu eter dietilic, aşa cum a putut deduce din ocazionalele tresăriri ale acului, Levinson le-a prezentat pacienţilor un comentariu alarmant (fals) care indica o situaţie de viaţă şi de moarte. După o lună, pacienţii au fost hipnotizaţi şi aduşi la momentul operaţiei. Patru dintre ei au fost capabili să reproducă ceea ce s-a vorbit atunci, precum cuvintele: «plămânul pare canceros... este negru din cauza mediului urban». Patru pacienţi s-au speriat şi s-au trezit din hipnoză, iar doi nu au reprodus sugestia. Niciunul dintre pacienţi nu a avut vreo amintire la nivel conştient.” (p.69)

Mostert a susţinut că cercetătorii de dinainte au eşuat în descoperirea dovezilor în favoarea memoriei în timpul anesteziei pentru că le-au prezentat pacienţilor stimuli obişnuiţi, precum listele de cuvinte. Doar stimulii şocanţi au reuşit să treacă de bariera anesteziei. Poate că remarcile „şocante” stimulează eliberarea unei mici cantităţi de adrenalină.

Dacă se iau măsuri suficient de precise, cercetătorii sunt capabili de a demonstra că şi stimulii obişnuiţi pot trece de anestezie până la un anumit punct. Kihlstrom, Schachter, Cork, Hurt şi Behr (1990) au reuşit să evidenţieze memoria pentru listele de cuvinte, prezentate pacienţilor anesteziaţi. Ei au folosit tehnica asocierilor pereche, citind perechi de cuvinte (primul un cuvânt cu rol de stimul, iar al doilea un cuvânt răspuns) pacienţilor aflaţi sub anestezie.

După ce s-au trezit, niciunul dintre pacienţi nu era în stare să îşi amintească termenii în mod conştient, sau să îi recunoască. Efectele memoriei au fost vizibile doar în cadrul unui test de asocieri libere. Testul a constat din citirea cuvintelor stimuli pe rând (aceleaşi cu cele folosite în timpul anesteziei). Pacientul trebuia să „spună primul cuvânt care îi venea în minte” atunci când auzea cuvântul stimul. În aceste condiţii, subiecţii care auziseră perechile de cuvinte în timpul anesteziei erau mult mai predispuşi decât subiecţii de control să relateze cuvintele răspuns pe care le auziseră atunci.