MemoriaOamenii care au Sindromul Alzheimer, o boală degenerativă a creierului cauzată de vârsta înaintată, suferă adesea de amnezia anterogradă similară amneziei lui H.M. Ei tind să uite evenimentele recente, precum conversaţiile purtate cu câteva minute înainte.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.6: Memoria) - (Partea a III-a: Perspectivele biologice asupra memoriei) - Memoria. Efectul foilor de ceapă


Pe măsură ce afecţiunea se agravează, uitarea se poate extinde cu ani în urmă, iar persoana vârstnică poate ajunge în stadiul în care nu îşi mai recunoaşte propriii nepoţi. În final, cea mai gravă stare este aceea în care persoana îi strigă pe vizitatori cu numele unor fraţi sau surori demult decedate. Totul se petrece ca şi cum memoria este organizată în straturi, precum o ceapă. Cele mai recente straturi se desfac primele, fiind urmate de cele mai vechi.

Un student descrie această desprindere a amintirilor:

„În luna decembrie, străbunica mea va împlini 103 ani. Ea a trăit o viaţă remarcabil de sănătoasă până acum trei ani. Astăzi este ţintuită la pat sau mărginită de scaunul cu rotile în cea mai mare parte a timpului. Are foarte puţine momente conştiente în prezent; mintea ei se găseşte acum în trecut. După ce am studiat cursul despre memorie, am realizat că şi-a pierdut memoria şi că s-a retras în trecut prin procesul de «curăţare a straturilor» de care am auzit. A început prin a uita cele mai recente amănunte din mintea ei. Deseori încurca obiectele sau uita ce făcea. Când gătea prăjituri, uita că acestea se află în cuptor. De aceea, pentru a preveni arderea lor, îşi lua un scaun şi se aşeza în faţa cuptorului până când desertul era gata. Următoarea schimbare majoră a fost atunci când şi-a uitat strănepoţii. De fiecare dată când o vizitam, trebuia să îi reamintim cine suntem (parţial din cauza vederii ei stricate). Apoi a continuat prin a-şi uita nepoţii. Odată a întrebat-o pe bunica mea cine era fata cu care s-a căsătorit tatăl meu. Tata este de fapt nepotul ei adoptiv, iar mama este nepoata ei. Recent, a început să-şi uite propriii copii. Astăzi, trăieşte exclusiv în trecut. Când am vizitat-o odată, avea pe chip o expresie foarte îngrijorată. Când a fost întrebată motivul, a răspuns prin a spune: «Sunt îngrijorată pentru bebeluş.» La cererea unor explicaţii ulterioare, a spus că «Este bolnav». Iar când am întrebat-o cine era copilul, a răspuns: «George.» George este bunicul meu şi fiul ei.” [Arhivele autorului]

Cercetătorul Barry Reisberg de la Centrul Medical al Universităţii din New York a documentat acest efect. El a descoperit că pierderile de memorie cauzate de Alzheimer inversau achiziţiile cognitive. Primele abilităţi care dispăreau erau abilităţile învăţate în perioada adultă, precum managementul financiar. Apoi urmau selecţia îmbrăcămintei, abilitatea de a te îmbrăca, de a te spăla şi de a controla alte funcţii. În stadiile avansate din boala Alzheimer, abilităţile verbale se rezumau la câteva cuvinte, apoi la unul singur. Când acest cuvânt unic dispărea, urma abilitatea de a sta ridicat. Ultimul lucru era capacitatea de a mai zâmbi, primul comportament organizat al bebeluşului, care apare în jurul vârstei de două luni (Turkington, 1985).