PsihologieEste homosexualitatea învăţată sau este produsul unor anumite practici din copilărie? Ori sunt homosexualii  „născuţi în acest fel”? Dovezile arată spre cea din urmă concluzie. Există dovezi că acei copii care devin homosexuali sunt diferiţi de la o vârstă fragedă.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.16: Sex, prietenie şi iubire) - (Partea I: Comportamentul sexual) - Ce provoacă homosexualitatea?


În al doilea rând, există uşurinţa cu care comportamentul homosexual poate fi produsă în rândul animalelor non-umane, prin manipularea hormonilor sexuali.

În al treilea rând, există descoperirea că homosexualii de sex masculin au zone ale creierului şi răspunsuri biologice la stimuli sexuali, care seamănă mai mult cu cele ale femeilor heterosexuale decât cu cele ale heterosexualilor de sex masculin.

În al patrulea rând, există dovezi dintr-o varietate de surse care indică influenţe genetice cu privire la homosexualitate.

Un grup de cercetători a studiat gemeni identici şi a constatat că în 52% din cazurile întâlnite la 56 de seturi de gemeni identici, în care unul era homosexual, celălalt geamăn era, de asemenea, gay. Asta înseamnă că aproape jumătate din gemenii identici de bărbaţi gay nu erau gay, aceasta sugerând o componentă genetică puternică, dar nu hotărâtoare (Adler, 1992). În studiul lui Thomas Bouchard pe gemeni identici despărţiţi la naştere, au existat trei perechi de gemeni identici de sex masculin în care cel puţin unul era homosexual. În două din trei cazuri, celălalt geamăn a fost homosexual, de asemenea, în ciuda faptului că a fost crescut într-o familie diferită şi nu şi-a văzut niciodată fratele geamăn în timpul copilăriei.

Homosexualii de sex masculin şi de sex feminin diferă oarecum în propria percepţie a alegerii libere cu privire la homosexualitate. Cei mai mulţi bărbaţi homosexuali îşi urmăresc sentimentele lor din copilărie şi cred că nu au avut de ales în ceea ce priveşte orientarea sexuală. Totuşi, într-un studiu, peste 50% dintre lesbiene au spus că orientarea lor sexuală a fost o „alegere liberă”. Doar 20% au privit lesbianismul ca pe o orientare înnăscută determinată (Knox, 1984).

Ce reprezintă această diferenţă? Poate că lesbianismul nu este la fel de probabil să fie determinat genetic precum homosexualitatea masculină. „Cercetătorii au ajuns la concluzia că, pentru bărbaţi, homosexualitatea este de aproximativ 50% ereditară. Cifra este considerabil mai mică la femei” (Holden, 1995).

Knox (1984) a scos în relief o altă posibilitate. Lesbienele probabil că pot să simtă că au o alegere liberă, deoarece ele sunt fizic capabile să facă sex cu un bărbat. Multe femei îşi descoperă lesbianismul în contextul unei căsătorii eşuate sau al unei relaţii heterosexuale neliniştite. Decizia de a se concentra pe relaţiile lesbiene ar putea fi una conştientă, făcută la un moment dat, ca o alegere liberă. În schimb, unii homosexuali de sex masculin sunt fizic incapabili de a avea sex cu o femeie, cu excepţia cazului în care, în acel moment, au fantezii despre un bărbat. Într-un astfel de caz, un bărbat ar putea să simtă că este în mod natural homosexual.

Un punct important de subliniat în această discuţie este faptul că actul sexual nu este neapărat cel mai important lucru care defineşte experienţa gay şi experienţa lesbiană. Într-adevăr, multe persoane gay şi lesbiene obiectează la „genitalizing-ul” homosexualităţii (dependenţa de sex). Homosexualitatea nu este doar despre sex, nu mai mult decât sunt relaţiile heterosexuale doar despre sex. Intensitatea răspunsului emoţional este cel mai important lucru, insistă unii bărbaţi homosexuali. Bărbaţii homosexuali îşi amintesc de multe ori cu ce „tronc le-au picat” alţi bărbaţi, înaintea adolescenţei şi a activităţii sexuale. Femeile lesbiene afirmă ataşamente similare. Pentru mulţi homosexuali, cea mai bună definiţie a homosexualităţii este una care nu implică sexul. Ei sugerează că homosexualitatea este pur şi simplu o tendinţă puternică de a te îndrăgosti de persoane de acelaşi sex.


Rezumat

Dezvoltarea sexuală începe cu diferenţierea sexuală a fătului în uter. Dacă nu sunt prezenţi hormoni masculini, fătul se va dezvolta ca o femeie, chiar dacă are perechea masculină genetică de cromozomi XY. Evenimentele din dezvoltarea precoce sexuală evoluează într-o serie de etape care pot duce la anomalii, dacă sunt perturbate. După ce un copil se naşte, el nu are caracteristici comportamentale specifice de gen. Experimentele arată că oamenii se iau după indiciile oferite de părul şi hainele copilului. Dacă un bebeluş băiat este îmbrăcat ca o fetiţă (sau invers), va stârni comportamente, în general, specifice celuilalt gen.

Pubertatea este însoţită de dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare, cum ar fi îngroşarea vocii (la băieţi), dezvoltarea sânilor (la fete) şi creşterea părului pubian (la ambele sexe). Menstruaţia poate fi întârziată în cazul fetelor care sunt foarte slabe sau care au o activitate fizică intensă îndelungată, cum este cazul balerinelor.

Până la apariţia lucrării lui Masters şi Johnson, excitaţia sexuală adultă nu fusese studiată sistematic Ei au monitorizat în laborator voluntari, printre care şi prostituate. Au descoperit un model de patru faze al reacţiei sexuale. Unii cercetători au comentat că acest model a fost prematur consacrat şi că nu toate cele patru etape sunt distincte. Alţi cercetători au adăugat elemente omise de Masters şi Johnson, cum ar fi dorinţa. Excitarea sexuală este influenţată de hormoni. Hormonii pot fi influențați de condiţionarea clasică, aşa că anumiţi stimuli pot fi asociaţi cu sexul. Nu există dovezi pentru feromonii care fac oamenii să se atragă sexual. Noutatea creşte dorinţa sexuală atât la fiinţele umane cât şi neumane.

Sărutul profund se practică în mod obişnuit înaintea sexului în rândul cuplurilor căsătorite. Jocurile de afecţiune care implică gura sunt întâlnite în toate culturile omeneşti şi se poate să fi evoluat din salutul universal întâlnit la mamifere. Alcoolul diminuează inhibiţiile sexuale, dar poate reduce potenţa sexuală a bărbatului. O tentativă în studierea efectului marijuanei în excitarea sexuală a fost oprită după ce s-a făcut publicitate negativă.

Studiile în domeniul răspunsului sexual al adulţilor arată că orgasmul masculin şi cel feminin sunt foarte asemănătoare. Comportamentul sexual în căsătorie, de obicei intră în declin după primii ani de căsnicie, însă există şi excepţii. O viaţă sexuală activă la vârsta mijlocie, de obicei, se continuă până la bătrâneţe.

Majoritatea psihologilor nu mai consideră homosexualitatea o anomalie psihologică. Semnele homosexualităţii sunt prezente la multe persoane încă de la începutul vieţii, şi nu există nici o dovadă că este cauzată de factori parentali.

Din punct de vedere istoric, bărbaţii homosexuali şi lesbienele au arătat oarecum modele de comportamente diferite. Înaintea epidemiei de SIDA, homosexualii tindeau spre a avea mai mulţi parteneri, în timp ce lesbienele erau mai predispuse la a forma ataşamente de durată. După epidemia de SIDA, din ce în ce mai mulţi bărbaţi homosexuali au urmărit să formeze relaţii monogame.

Saghir şi Robins au descoperit în anii 1970 că aproximativ două treimi din bărbaţii homosexuali au fost efeminaţi în copilărie (numiţi sissies), şi aproximativ două treimi din lesbiene au avut în copilărie dorinţa repetitivă de a fi băieţi. Lesbienele adulte tind să pună accentul pe ataşamentul emoţional, mai degrabă decât pe sex. De asemenea, este mult mai probabil ca lesbienele că considere orientarea lor sexuală a fi voluntară. Pe la începutul anilor 1980 doar una din cinci lesbiene considera orientarea sa sexuală ca pe o iminenţă biologică, în timp ce bărbaţii homosexuali au simţit că orientarea lor sexuală a fost mai mult naturală şi inevitabilă.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.