PsihologieÎn 1973 Asociaţia Americană de Psihiatrie a scos homosexualitatea de pe lista de deviaţii sexuale din Manualul de Diagnostic şi Statistică, versiunea a III-a (DSM-III). DSM este folosit de medici pentru a descrie problemele mentale şi de comportament.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.16: Sex, prietenie şi iubire) - (Partea I: Comportamentul sexual) - Este homosexualitatea naturală?


În rezoluţia din 1973, asociaţia a declarat: „O proporţie semnificativă din homosexuali sunt în mod clar mulţumiţi de orientarea lor sexuală şi nu prezintă semne de psihopatologie (boli psihice).” Prin urmare, homosexualitatea a fost suprimată în mod oficial ca o categorie de comportament anormal. Această decizie s-a bazat pe o majoritate de voturi, dar au existat şi disidenţi, astăzi unii psihiatri şi psihologi considerând încă homosexualitatea anormală.

La sfârşitul anilor 1970, într-un proiect de patru ani realizat de 31 de psihologi – unii homosexuali şi alţii heterosexuali – s-a constatat că homosexualitatea nu a fost semnificativ asociată cu probleme psihologice. Coordonatorul proiectului de cercetare, William Paul, a rezumat unele dintre concluzii într-un interviu.

– Cei mai mulţi dintre gay nu sunt exotici, nici ciudaţi; asemănările lor cu persoanele normale sunt mai mari decât diferenţele lor.

– Mulţi homosexuali cresc copii „şi contribuie la coeziunea familiei la fel cum o fac şi oamenii heterosexuali.”

– Cei mai mulţi părinţi homosexuali doresc să păstreze deschise opţiunile orientării sexuale ale copiilor lor, nu dorind neapărat să fie homosexuali.

– Majoritatea părinţilor homosexuali sunt discreţi cu iubiţii lor în jurul copiilor. Mulţi se tem că aceştia le pot fi luaţi de către instanţele de judecată.

– Profesia psihiatrică dispune de o prejudecată anti-homosexuală, care şi-a diminuat acceptarea publicului a constatărilor obiective cu privire la homosexualitate.

Paul a adăugat, „Pur şi simplu nu există nici o dovadă care să demonstreze că homosexualitatea sau toleranţa acesteia este fie un simptom sau o cauză a declinului social, decadenţei sau căderea civilizaţiei.” („Într-adevăr, raportul spune că homosexualii nu sunt diferiţi...”, 20 august 1981)

Unii oameni au obiecţii religioase sau morale împotriva homosexualităţii, bazate pe convingeri sincere. Aceştia pot fi jigniţi de acuzaţiile de homofobie. Uneori, ei sunt supăraţi de „prejudecata liberală” a asociaţiilor naţionale, cum ar fi American Psychological Association. Scrisorile către publicaţiile naţionale, cum ar fi Monitorul APA (un buletin informativ al membrilor Asociaţiei Americane de Psihologie) exprimă periodic acest tip de sentiment: „De unde a scos APA ideea că homosexualitatea este normală? Aceasta nu reprezintă convingerile mele...”. Cu toate acestea, APA a luat o poziţie puternică, bazată pe zeci de ani de cercetare, că homosexualitatea este pentru unii oameni o orientare naturală şi nu este, în sine, un semn de tulburare psihologică sau anomalie.