LesbieneHomosexualitatea bărbaţilor şi a femeilor prezintă modele distincte de comportament atunci când este luată în considerare ca şi grup. Cu toate acestea, anumite caracteristici ale copilăriei lor sunt similare. Mai multe detalii, în continuarea articolului.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.16: Sex, prietenie şi iubire) - (Partea I: Comportamentul sexual) - Lesbianismul


Două treimi dintre lesbiene, precum şi două treimi dintre bărbaţii gay îşi amintesc că erau „diferiţi” încă din copilărie. Aşa cum 67% dintre homosexualii de sex masculin îşi amintesc că erau numiţi efeminaţi în copilărie,  70% dintre lesbiene îşi amintesc că erau numite tomboys (băieţoase).

Firea băieţoasă nu este un diagnostic puternic sau predictiv al lesbianismului adult. Peste 16% dintre femeile heterosexuale declară, de asemenea, că au fost băieţoase în copilărie. Doar 3-4% dintre bărbaţii heterosexuali declară că au fost tachinaţi, numiţi efeminaţi când erau mici. Deci, să fii poreclit „fătălău” dacă eşti băiat (şi îţi aduci aminte asta şi eşti dispus să o recunoşti) este un predictor mai puternic pentru orientarea homosexuală, decât să fii poreclită „băieţoi” ca fată.

Un predictor şi mai puternic din copilărie pentru orientarea către lesbianism la maturitate, în grupul de subiecţi intervievaţi de către Saghir şi Robins, a fost o dorinţă repetitivă din copilărie de a fi băiat sau bărbat. Două treimi dintre lesbienele adulte îşi aduc aminte de dorinţele din copilărie de a fi băiat sau bărbat, în timp ce doar 7% dintr-un grup de control heterosexual a raportat dorinţe similare în copilărie. Să reţinem, totuşi, că în timp ce două treimi pare un număr mare, acest lucru înseamnă, de asemenea, că o treime din lesbiene nu şi-au dorit să fie bărbaţi în copilărie

Ca şi bărbaţii homosexuali, 80% dintre lesbiene îşi amintesc de atracţia faţă de acelaşi sex înainte de adolescenţă. Doar 9% dintr-un grup de control heterosexual şi-au amintit atracţii similare, iar acelea erau, de obicei, atracţii trecătoare. Saghir şi Robins scriu că „ataşamentele emoţionale erau universale printre femeile homosexuale.” Acest lucru a fost valabil chiar şi în copilărie.

Ei prezintă amintirea din copilărie a unei lesbiene: "Aveam 8 ani când am dezvoltat o atracţie puternică pentru o fată de 7 ani. Vroiam să fiu cu ea şi să o protejez. Acesta era secretul meu şi am simţit că era natural pentru mine la acel moment. A fost mai mult decât o prietenie şi a durat timp de 4 ani. Când am împlinit 10 ani, am văzut într-un ziar cuvântul homosexual. Am căutat ce înseamnă într-un dicţionar şi am gândit că se aplică şi la mine, deoarece simţeam o dragoste similară pentru prietena mea." (Saghir si Robins, 1973, p.206)

Intensitatea şi calitatea trăirilor emoționale pentru alte femei, nu comportamentul sexual, este caracteristica definitorie a lesbianismului. O femeie intervievată de Tennov a declarat: "Sexul cu un bărbat este tolerabil. Uneori este mai mult decât tolerabil. Uneori am chiar şi starea de spirit pentru asta. Dacă sunt dezgustată, e mai mult din cauza atitudinii lor faţă de femei decât de masculinitatea fizică. Dar nici o relaţie cu un bărbat nu ar putea să aibă valoarea pozitivă în viaţa mea, valoare care ar fi realizabilă cu o femeie. În ceea ce mă priveşte, asta e ceea ce înseamnă să fii o lesbiană." (Tennov, 1979, p. 225)

Doar un sfert dintre femeile homosexuale declară contactul sexual direct ca făcând parte din prima lor experienţă de stimulare homosexuală. (Prin contrast, 81% din bărbaţi declară contactul sexual direct ca parte a primei relaţii homosexuale.) Atracţiile homosexuale din copilărie la femei sunt susceptibile de a fi platonice, cu nicio activitate sexuală. În timpul preadolescenţei, aproximativ jumătate dintre femeile homosexuale prezintă ataşamente cu nuanţe sexuale, cum ar fi o dorinţă pentru sărut sau pentru un contact, şi două treimi încep să aibă fantezii predominant homosexuale. În timpul adolescenţei, 98% dintre lesbiene au avut fantezii homosexuale, vise şi reverii. Dintr-un eşantion de control al femeilor heterosexuale, 7% au raportat fantezii similare.

Lesbienele au mult mai multe şanse decât bărbaţii de a forma o relaţie de durată. Înainte de vârsta de 20 de ani, 88% dintre femeile homosexuale au avut parţial relaţii sexuale bazate pe fidelitate. Între 20 şi 29 de ani, 89% dintre ele au locuit cu un partener mai mult de un an, iar 84% au rămas fidele pe întreaga durată a relaţiei lor. Infidelitatea a fost luată în serios în acest eşantion. Aceasta a fost cel mai comun motiv pentru despărţire. Prin contrast, infidelitatea a fost tolerată în rândul bărbaţilor homosexuali care locuiau împreună în anii dinaintea epidemiei SIDA. Cea mai frecventă cauză de despărţire la bărbaţii homosexuali a fost pierderea interesului faţă de celălalt sau ataşamentul pentru persoane din afara relaţiei (Saghir si Robins, 1973, p.227).

Sexualitatea nu este neapărat un punct central sau un motiv  pentru susţinerea unei relaţii lesbiene. Sprijinul, sensibilitatea, precum şi comaraderia unui prieten sunt mult mai probabile a fi menţionate ca motive pentru păstrarea unei relaţii. A pleca la agăţat după partenere în locuri publice este ceva aproape inexistent în rândul lesbienelor. Doar 20% au raportat utilizarea privirii ca pe un indiciu în homosexualitatea altor femei. Peste jumătate (56%) au spus că nu pot să recunoască o altă lesbiană după înfăţişare. Restul de 44% au spus că ar putea recunoaşte o altă lesbiană folosind o combinaţie între ochi, gesturi, voce, haine şi aspect fizic. Acest lucru este similar cu cei 48% dintre bărbaţii homosexuali care au răspuns la o întrebare similară. Unii studenţi deduc de aici că persoanele homosexuale se pot recunoaşte unul pe altul. Dar aceste statistici arată că mai puţin de jumătate afirmă această abilitate.