PsihologieÎn anii '40 şi '50, Alfred Kinsey, pionier în studiul sexualităţii, a şocat publicul american relatând că peste 50% dintre bărbaţi au experimentat episoade homosexuale în timpul adolescenţei şi maturităţii timpurii, iar 10% din populaţie a avut orientări homosexuale la maturitate.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.16: Sex, prietenie şi iubire) - (Partea I: Comportamentul sexual) - Homosexualitatea


 

Studiile moderne sugerează că cifra corectă este de aproximativ 5%, dacă definim homosexualitatea prin contacte homosexuale repetate la maturitate. Dacă am pune întrebarea „Eşti implicat în prezent într-o relaţie homosexuală de durată?", cifra scade la 1,5%. Deci, răspunsul la întrebarea „Cât de comună este homosexualitatea?”, poate varia de la 1,5% la peste 50%, în funcţie de modul în care definim termenul.

Kinsey mai este renumit şi pentru propunerea scalei de evaluare a sexualităţii la heterosexuali, homosexuali sau bisexuali. O persoană bisexuală, care are atracţie faţă de ambele sexe, ar fi situată la mijlocul scalei.

Mulţi psihologi consideră orientarea homosexuală pentru unii oameni ca fiind firească şi nu ca pe o boală sau anomalie. Desigur, există mulţi homosexuali care simt acest lucru. Un celebru cercetător, Evelyn Hooker, a scris:

"Majoritatea homosexualilor pe care i-am intervievat sau cred că s-au născut ca homosexuali, sau consideră că factorii biologici au fost cei care au determinat aceste urmări. În oricare dintre cazuri, este vorba de un destin în care nu au niciun control şi în care nu au de ales. Rezultă, aşadar, că posibilitatea de a trece la un model heterosexual este considerată extrem de limitată. Să lupte împotriva homosexualităţii este ca şi cum ar lupta împotriva inevitabilului, din moment ce această luptă ar fi împotriva „naturii” lor esenţiale, aşa cum ei o simt. Pentru ei, homosexualitatea este la fel de „naturală” cum este heterosexualitatea este pentru ceilalţi." (Hooker, 1967, p.183)

Acest lucru nu îi împiedică pe unii oameni să se simtă foarte ameninţaţi de homosexualitate şi să fie plini de aversiune faţă de ea. Homofobia este o ură exagerată faţă de homosexuali. Ea este diferită de dezaprobările bazate pe motive religioase sau morale. Ca şi alte fobii, homofobia este iraţională şi intensă şi poate perturba comportamentul normal.

Unii psihologi explică homofobia, argumentând că oamenii care sunt confuzi din punct de vedere sexual sau sunt atraşi de ambele sexe trebuie să respingă atracţiile de acelaşi sex pentru a se simţi normal. Dacă apărarea mentală împotriva atracţiei faţă de acelaşi sex dă greş, se simte nevoia „consolidării apărării.” Aceasta se face prin dezvoltarea exagerată a unei reacţii de apărare: homofobia. Iar dacă se întâmplă, acest lucru ar fi un exemplu de mecanism de apărare. Freud a numit-o reacţie de formare.

Cu alte cuvinte, cei homofobi ar putea reprima orice urmă de sentimente homosexuale în ei înşişi. Această linie de raţionament prezice că un heterosexual sigur va fi mai puţin homofob decât o persoană care este nesigură în ceea ce priveşte orientarea sa sexuală. Aceasta este o ipoteză dificilă. Pentru a o dovedi, ar fi nevoie de modalităţi de măsurare a unor sentimente ascunse sub puternice straturi de apărare. Deci, acest argument probabil că rămâne provocator, dar nedovedit.