MemoriaAtkinson şi Shiffrin au reprezentat pe la mijlocul anilor 1960 memoria de lungă-durată drept compartiment. De atunci, psihologii au descoperit diferite sisteme care contribuie la memoria secundară sau, cum se mai numeşte, memoria de lungă-durată.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.6: Memoria) - (Partea a II-a: Diverse tipuri de memorie) - Memoria de lungă durată (secundară)


 

Distincţiile relevante sunt deseori transmise în perechi de opuşi:

- memoria episodică vs. memoria semantică (memoria pentru evenimente singulare vs. informaţia extrasă din evenimentele repetate)
- memoria declarativă vs memoria procedurală (memorie pentru fapte vs. procese)
- memoria implicită vs. memoria explicită (memoria care este extrasă în mod automat vs. memoria care necesită un act conştient de extragere)

Acestea  reprezintă forme distincte de memorie. În unele cazuri se bazează pe sisteme biologice diferite din creier. De exemplu, memoria procedurală pare a necesita cerebelul, „creierul mic” din spatele craniului. Memoria episodică pare a avea nevoie de hipocamp şi de lobii temporali. Memoria implicită este incorporată în multe sisteme din creier şi se comportă semi-independent, în timp ce memoria explicită are nevoie de coordonarea proceselor executive din lobii frontali.

Consideră prima distincţie: cea dintre evenimente singulare şi evenimente repetate. Cercetătorul memoriei Endel Tulving (1972) a inventat termenul de memorie episodică pentru memoria evenimentelor unice ]n viaţă. Memoria episodică este câteodată denumită memoria evenimentului singular, pentru că se referă la o experienţă unică dintr-un anume loc şi timp. Se poate numi şi memorie autobiografică. Se pare că are un fel de etichetă asupra ei pe care scrie: „Acesta a fost un eveniment care s-a petrecut în viaţa mea”.

Memoria episodică poate fi ştearsă complet prin vătămarea creierului în zona lobului hipocampului sau cel temporal. Clive Wearing este un pacient faimos care şi-a pierdut memoria legată de evenimente după o infecţie a creierului. Nu îşi aminteşte niciun moment din viaţă, de dinaintea sau după encefalită. Pe măsură ce informaţia părăseşte memoria lui de lucru, aceasta este uitată, iar el ajunge întotdeauna să se simtă ca şi cum s-ar trezi „dintr-odată” sau „ar deveni conştient pentru prima oară”.

Memoria episodică poate fi pierdută independent de celelalte forme ale memoriei în anumite cazuri de amnezie disociativă. Amnezia disociativă este un sindrom de amnezie clasică aşa cum se întâlneşte în filme. Unii oameni care experimentează o traumă psihologică reacţionează prin a uita cine sunt. Ei pierd informaţiile personale – memoria conectată cu identitatea lor. Cu alte cuvinte, îşi pierd memoria episodică. Totuşi, au memoria cunoştinţelor bazate pe fapte. O astfel de persoană ar putea să îţi spună că 2+2=4. Acelaşi lucru este valabil pentru Clive Waring care are eliminat anumite cunoştinţe, precum faptul că Anglia a readus Hong Kong-ul chinezilor (ceea ce s-a petrecut după daunele cerebrale).

Problema lui Clive, cauzată de vătămarea cerebrală, este ireversibilă. Majoritatea episoadelor de amnezie disociativă cauzate de traume psihologice sunt reversibile.

Cunoştinţele precum "2 + 2 = 4" sau "Hong Kong este parte din China" se întâlnesc în mod repetat. Acest aspect distinge cunoştinţele de tipul menţionat de evenimentele personale care sunt unice. Termenul lui Tulving pentru memoria non-episodică, memoria semantică, nu mai este folosită de unii psihologi, pentru că „semantic” înseamnă „în legătură cu înţelesul cuvintelor”, iar acest tip de memorie implică mai mult decât cuvinte. De aceea cercetătorii disting acum memoria evenimentelor singulare (memoria episodică necesitând hipocampusul) şi memoria cunoştinţelor generale extrase din afara evenimentelor repetate (memoria declarativă şi procedurală care are nevoie de alte zone din creier).

Tulving a studiat un pacient cunoscut ca N.T care la fel ca şi Clive Waring, şi-a pierdut memoria episodică. În cazul său daunele au fost produse de un atac. N.T era capabil să înveţe noi înţelesuri ale cuvintelor, abilităţi şi fapte. Şi-a pierdut memoria evenimentelor individuale din viaţă. Ia aminte că memoria non-episodică în acest caz implică atât abilităţile (memoria procedurală), cât şi faptele (memoria declarativă).