Repetiţia este un exemplu de proces executiv din memoria de lucru. Cu alte cuvinte, este o formă controlată în mod conştient de procesare a informaţiilor pe care oamenii trebuie să le înveţe; ei nu realizează acest lucru automat.
Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.6: Memoria) - (Partea a II-a: Diverse tipuri de memorie) - Repetiţia şi memorarea
Când oamenii încearcă să ţină minte un număr de telefon necunoscut pe măsură ce îl formează, în mod tipic îl repetă în gând. Este ceea ce oamenii de ştiinţă care studiază memoria numesc repetare. Mai multe dovezi indică faptul că repetarea în şoaptă este asemănătoare reauzirii. În primul rând pentru că repetarea încet durează la fel ca vorbitul (Landauer, 1962). De asemenea, erorile făcute în timpul repetării lingvistice implică acele confuzii între sunete similare care apar şi în vorbitul propriu-zis. Un subiect îşi poate aminti silaba „DNW” drept „TNW”, deoarece „D” şi „T” conţin sunetul „e”. Erorile bazate pe sunete apar fără îndoială în timpul repetării, pentru că imaginea auditivă începe să dispară iar subiecţii se agaţă de ea pentru a o reconstrui. Ele poartă denumirea de confuzii acustice.
Un student oferă următorul exemplu: „Recent am avut o confuzie acustică. Un prieten m-a sunat şi m-a întrebat dacă vreau să trec pe la el. Mi-a dat numărul camerei lui, care era 205 şi am continuat să îl repet în minte. Până când am ajuns în Dorman Hall, repetam 209. Am mers la această cameră, am bătut la uşă şi am intrat. Am întrebat de Jeff şi mi s-a răspuns că nu locuieşte acolo; era bineînţeles în 205. Am fost foarte ruşinat, dar când am studiat despre confuziile acustice în timpul repetării am realizat ceea ce s-a întâmplat.”
Cazul precedent reprezintă un exemplu de eroare acustică pentru că „5” şi „9” (pronunţate în engleză) au sunetul tare „i”. Dacă studentul a fost distras de ceva în timpul repetării numărului „205”, poate că a prins sunetul „i” şi a reconstituit numărul drept „209”, totul într-o fracţiune de secundă, fără a-şi conştientiza greşeala.
