MemoriaDepozitele senzoriale există în cadrul unor zone situate în afara văzului şi a auzului. Kelling şi Halpern (1983) au studiat „amintirile gustative” produse de un dispozitiv special. Acesta aplica o soluţie de sare sau de zaharină pe limbă timp de 100, 200, 300 sau 1000 ms.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.6: Memoria) - (Partea a II-a: Diverse tipuri de memorie) - Amintiri gustative. Memoria de lucru


 

Apoi o îndepărta rapid cu apă distilată. Se presupune că procedeul era analog proiecţiei de litere din sarcina lui Sperling, deoarece stimulul s-a încheiat cu mult înainte ca subiectul să-l relateze.

Acurateţea recunoaşterii gustului a fost de 68% pentru sare şi 94% pentru zaharină chiar şi la cea mai scurtă durată: 100 milisecunde. Trebuie astfel să existe un fel de „registru senzorial gustativ” care păstrează informaţia gustativă de la un impuls aşa de scurt, altfel senzaţia ar fi dispărut înainte ca subiecţii să o poată identifica.


Memoria de lucru

Informaţia reţinută la un moment dată poartă numele de memorie de lucru. Aceasta este informaţia la care „te gândeşti”. Memoria de lucru se numeşte şi memorie primară sau memorie pe termen scurt.

Scanările creierului demonstrează că memoria de lucru implică două componente: depozitul de scurtă durată care ţine numai câteva secunde şi „procesele executive care operează asupra conţinutului depozitului” (Smith & Jonides, 1999) pe termen lung. Zelinsky & Murphy  (2000) descriu procesele pe termen scurt drept un caiet de notiţe virtual care păstrează temporar apariţia vizuală a unei scene, în timp ce procesul de lungă durată este un sistem de depozitare verbală utilizat atunci când oameni repetă ceva în gând pentru a încerca să ţină minte un lucru.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.