copilLa adult, ovarele şi testiculele sunt organe omoloage, ceea ce înseamnă că dacă urmărim dezvoltarea înapoi, ele au origini comune. Clitorisul şi penisul sunt omoloage, deci provin din aceleaşi structuri şi apoi se dezvoltă diferit. Mai multe detalii, în continuare.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.16: Sex, prietenie şi iubire) - (Partea I: Comportamentul sexual) - Dezvoltarea sexualităţii normale în copilărie


După ce se naşte, timp de câţiva ani copilul este neutru din punct de vedere sexual. Oamenii nu îşi pot da seama decât privind un nou-născut, dacă acesta este de sex masculin sau feminin. Experimentele arată că un băieţel îmbrăcat într-o rochie roz este considerat fetiţă, în timp ce o fetiţă îmbrăcată în haine de băieţi este considerată băiat. Oamenii se iau după îmbrăcăminte şi după aranjarea părului, deoarece feţele băieţeilor şi ale fetiţelor sunt foarte asemănătoare.

Sigmund Freud a elaborat teoria dezvoltării psihosexuale în copilărie, dezbătută în capitolul XI (Personalitatea). Freud credea că problemele psihologice ale adulţilor ar putea fi adesea explicate de complicaţiile apărute în timpul stadiilor dezvoltării psihosexuale, stadiul oral, stadiul anal sau stadiul falic.

Mulţi psihologi consideră că această teorie prezintă numai un interes istoric, deoarece importanţa pe care Freud i-a acordat-o nu a fost susţinută de cercetări. De exemplu, nu există nicio dovadă că problemele legate de alăptare sau de antrenamentul folosirii toaletei cauzează problemele care apar mai târziu în viaţă, aşa cum Freud credea.

Până la vârsta de 4 sau 5 ani,  cei mai mulţi copii nu simt ruşinea şi nu au conştiinţa corpurilor lor. Părinţii trebuie să le transmită cu grijă modestia, dacă aceasta este o valoare a culturii lor. Freud spunea că în jurul vârstei de 5 ani, începe un alt stadiu, numit stadiul de latenţă, care durează până în adolescenţă. În această etapă, copiii nu manifestă un interes activ pentru sex.

Cu toate acestea, cercetătorii de astăzi nu sunt de acord cu Freud. Hyde a spus categoric că „nu există nicio etapă de latenţă” (Hyde, 1982, p.262). Acum copiii încep să îşi exploreze corpul, precum şi pe cele ale prietenilor de joacă – „Jocul de-a doctorul” este o activitate specifică acestei vârste. Astfel de jocuri pot avea loc între copii de acelaşi sex, deşi acest lucru nu va prezice orientarea homosexuală mai târziu.