PsihologieExemplul anterior a implicat învăţarea serială, deoarece trebuia ca elementele să fie învăţate în ordine fixă. O a doua tehnică de învăţare verbală de la sfârşitul secolului al XIX-lea era numită învăţare asociativă. Mai multe detalii, în continuarea articolului.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.6: Memoria) - (Partea I: De la Ebbinghaus la codificare) - Învăţarea asociativă


Mary Whiton Calkins, preşedintele Asociaţiei Americane Psihologice în 1905, a inventat această tehnică. Metoda asocierilor-pereche necesită învăţarea unei perechi de elemente prin formarea unor legături între ele. Reflectând vechile presupuneri „S-R” care au dominat psihologia experimentală din perioada 1900-1950, în care învăţatul era redat ca asocieri între stimuli şi răspunsuri, primul element este denumit stimul, iar al doilea răspuns.

În procesul de învăţare asociativă, o listă era considerată a fi memorată atunci când subiectul putea răspunde la orice stimul din listă cu răspunsul lui asociat. Acest lucru se presupunea că reconstituie situaţiile din viaţa reală în care o persoană răspunde la un stimul precum vederea chipului unei persoane cu un răspuns precum numele ei.

Într-un experiment de asocieri prin perechi, ai putea întâlni o listă de tipul:
4-VNR      7-CSL       8-RKJ      2-KPD

După ce ai terminat de inspectat lista, experimentatorul îţi va prezenta un element stimul (precum 7) şi tu vei încerca să oferi elementul răspuns (CSL). Apoi când experimentatorul va menţiona stimulul 4, tu ar trebui să răspunzi cu VNR. E nevoie de învăţarea asocierilor între fiecare stimul şi răspunsul corespunzător. Perechile ar putea apărea în orice ordine.

Să presupunem că încerci să te opui intenţiilor originale ale lui Ebbinghaus prin folosirea înţelesului  în memorarea silabelor fără sens. Primul pas ar fi să te gândeşti la un cuvânt care să se asemene cu silaba. De exemplu, CSL ţi-ar putea aminti de castle (castel). Dacă perechea ar fi 7-CSL şi tu tocmai ai terminat de citit clasica poveste „Casa cu şapte frontoane”, ţi-ai putea imagina o casă asemănătoare unui castel având şapte frontoane (şapte vârfuri pe acoperiş). Acesta ar fi un alt exemplu de codificare elaborată.

Cercetătorii utilizează termenul de asocieri în limbaj natural pentru a se referi la exemple precum acesta şi cel anterior (care implica termenul „mibery”). Ambele presupun cuvinte şi propoziţii din limbajul colocvial. Diferiţi oameni realizează diferite asocieri, iar cercetările arată că oamenii se descurcă mult mai bine cu propriile asocieri, în defavoarea celor oferite de experimentator.