Introducere in psihologieUnul dintre fenomenele descoperite de Hovland şi colegii săi a fost numit efectul adormirii vigilenţei. El se bazează pe intuiţia că efectele credibilităţii sursei sunt temporare. După ce trece ceva timp, mesajul rămâne în memorie, dar sursa e posibil să fie uitată.

 

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.15: Psihologia socială) - (Partea I: Influenţele grupului) - Efectul adormirii vigilenţei

 

Astfel că orice efect rezultat din degradarea sursei sau din tactici similare se pierde. Kelman şi Hovland (1953) au constatat că sursele care iniţial aveau un grad mare de credibilitate erau mai convingătoare decât cele cu credibilitate scăzută, dar după câteva săptămâni diferenţa dispărea. Ulterior, mesajele de la o sursă de joasă credibilitate erau evaluate ca fiind la fel de convingătoare.



Ce este "efectul adormirii vigilenţei"?

Hovland şi Weiss au documentat efectul adormirii vigilenţei într-un studiu în care subiecţii au citit un eseu despre eficacitatea submarinelor atomice. Unora dintre subiecţi li s-a spus că eseul provenea de la o sursă lipsită de încredere. (Ziarul sovietic Pravda, care reflecta atmosfera războiului rece din anii 1950, a fost ales pentru acest rol). Altor subiecţi li s-a spus ca informaţiile veneau de la revista Fortune, o sursă pe care studenţii din anii 1950 o considerau ca fiind destul de fiabilă, fără a fi însă un loc în care s-ar fi aşteptat să găsească informaţii profesioniste despre submarine nucleare. Altor subiecţi li s-a spus că informaţiile au venit de la un laureat al Premiului Nobel în fizica nucleară, o sursă foarte credibilă de informaţii în această problemă.


Cum au documentat Hovland şi Weiss efectul  adormirii vigilenţei, folosind informaţiile despre submarinele nucleare?

Credibilitatea sursei a făcut o mare diferenţă la început. Cu toate acestea, după o lună de zile, s-au întâmplat două lucruri. În primul rând, diferenţa de atitudine dintre grupuri a dispărut. Acum, grupul Pravda a avut aceeaşi admiraţie pentru ideile exprimate în articol ca şi grupul fizică nucleară. În al doilea rând, oamenii nu mai puteau numi sursa. Acest lucru a fost numit efectul adormirii vigilenţei, deoarece implica faptul că propaganda dintr-o sursă lipsită de încredere poate fi ineficientă la prima vedere, dar vigilenţa va adormi în fundal, şi, în cele din urmă, după ce memoria sursei  se pierde - informaţiile de la o sursă lipsită de încredere pot ajunge la fel de convingătoare ca şi informaţiile de la o sursă expert.


Cum au demonstrat Pratkanis şi colegii săi cauza efectului adormirii vigilenţei?

Într-o serie de 17 studii, Pratkanis şi colegii (1988) au acumulat date care au documentat şi explicat efectul adormirii vigilenţei. Ei au descoperit că amintirea despre "indiciul lipsei de încredere" (informaţiile care arătau că mesagerul e nesigur) dispărea mai rapid decât amintirile pentru mesaje. Fireşte, atunci când informaţiile negative despre sursă erau uitate, dar mesajul în sine rămânea în minte, mesajul câştiga în credibilitate.



Traducere: Maricica Botescu