Drogurile precum LSD acţionează prin imitarea transmiţătorilor naturali sau prin blocarea lor, interferând cu aceştia. Pe măsură ce cunoştinţele despre neurotransmiţători se acumulează, se pot sintetiza tot mai multe substanţe cu efecte psihoactive.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a V-a: Drogurile psihoactive) - Produşii sintetici ai drogurilor "naturale"

Aceşti compuşi sintetici ai drogurilor naturale sunt uneori numite „droguri de design”, o etichetă pe care mulţi experţi o resping pentru că prezintă consumul de droguri într-o lumină favorabilă. Oricum ar fi numiţi, aceştia prezintă o problemă atât pentru reprezentanţii legii cât şi pentru consumatori. Pentru cei din urmă fiindcă este imposibil să distingi dacă un drog cumpărat de pe stradă este pur sau contaminat.

Într-un caz faimos, un absolvent de chimie în vârstă de 23 de ani încerca să sintetizeze ilegal Damerol, un medicament ale cărui efecte sunt similare heroinei. A făcut o mică greşeală şi drogul rezultat conţinea un produs secundar chimic numit MPTP, care distruge zonele dopaminergice din creier denumite substantia nigra.

Tânărul chimist a ajuns la spital „mut, incapabil de a se mişca sau de a vorbi, tremurând. Simptomele au dispărut treptat când i s-a administrat L-Dopa” (Kolata, 1983). Tânărul şi-a creat accidental boala Parkinson. Reacţia lui a condus la un progres a cercetării bolii Parkinson, pentru că a arătat zonele implicate din creier. Din nefericire, l-a lăsat pe tânărul bărbat (şi pe alţi consumatori de droguri care au încercat substanţe similare) cu o dizabilitate permanentă.

„Ecstasy” sau MDMA este un drog ce produce efecte asemănătoare cu cele date de LSD. „Excursia” nu este atât de dramatică din punct de vedere vizual ca cea produsă de dozele mari de LSD şi nici nu este atât de însoţită de anxietate. Utilizatorii de MDMA relatează o stare de bine şi o senzaţie că „iubesc pe toată lumea”.

Totuşi, cercetătorii Charles Schuster şi Lewis Seiden au relatat că doza necesară de MDMA pentru a distruge neuronii la cobai este doar de trei ori mai mare decât doza necesară pentru a obţine un efect al comportamentului. Drogul distruge neuronii serotinergici din creier.

Procentul de toxicitate al MDMA pentru animale (spre deosebire de neuroni) este aproximativ 16, conform lui Gabler (2006). Cu alte cuvinte, doza de ecstasy necesară pentru a omorî un cobai era de 16 ori mai mare decât doza necesară pentru a produce un efect asupra comportamentului, ceea ce înseamnă că după acest criteriu drogul este mai sigur decât alcoolul. Într-adevăr, moartea cauzată de MDMA este rară şi atunci când se petrece, implică aproape întotdeauna alte droguri, de obicei alcoolul. Din acest motiv, Gabler a utilizat studiile pe animale pentru a calcula procentul de toxicitate pentru ecstasy, în loc să studieze cazurile mortale la oameni. Totuşi, faptul că MDMA distruge neuronii la doze sub-letale (fără a cauza moartea consumatorului), este totodată important. Datele lui Schuster şi Seiden sugerează că o doză triplă de ecstasy ar putea omorî neuronii.

Cu toate acestea, ecstasy a devenit popular în timpul anilor 1990 în Marea Britanie, unde a devenit asociat cu chefurile sau petrecerile de-o noapte. Până în 2000 era deja numit „drogul chefurilor” şi în S.U.A. Decesele de la aceste tipuri de petreceri au arătat că  supradozele de ecstasy ar putea cauza într-adevăr moartea dacă sunt combinate cu alte droguri, de obicei din cauza hipertermiei sau supraîncălzirea corpului. Dar aceste decese nu sunt comune. Gabler (2006) a estimat că au existat mai puţin de 35 de decese cauzate de MDMA în întreaga literatură medicală în limba engleză şi aproape toate au inclus alcoolul.

MDMA sau ecstasy a fost legal timp de mai multe luni după ce a fost descoperit, fiindcă nu exista nicio lege care să-l interzică în mod specific. La solicitarea reprezentanţilor legii, congresul american a promulgat o lege care să interzică orice drog sintetic care să se asemene cu un drog de care se face abuz. Acum este ilegal în S.U.A să produci sau să vinzi orice drog care alterează conştiinţa într-un mod asemănător drogurilor psihoactive existente.

Rezumat

Drogurile psihoactive sunt cele care afectează stările conştiinţei. Vin în diferite varietăţi: stimulente, care sporesc activitatea, depresivele, care o reduc, opiaceele, care reduc durerea şi produc senzaţia de amorţire; halucinogenele, ce produc o stare asemănătoare unui vis şi hipnoticelele, care creează sentimentul percepţiei alterate fără schimbările dramatice ale halucinogenelor.

Cel mai utilizat drog este alcoolul. Cercetătorii numesc starea mentală caracteristică produsă de alcool drept „miopia alcoolului”. Atenţia de lungă durată la planuri şi probleme este redusă, în timp ce atenţia la evenimente imediate şi stimularea sunt sporite.

Drogurile stimulente includ amfetaminele, cocaina şi cafeina. Cocaina poate cauza atacuri de cord, pentru că scade activitatea nevilor vagi, care în mod normal reduc ritmul cardiac pe măsură ce presiunea sângelui creşte. Din punct de vedere comportamental, şi cocaina şi amfetamina mimează efectele naturale ale stresului...

Opiaceele sunt droguri precum heroina şi morfina, similare endorfinelor, analgezicele naturale ale corpului. Oxidul de azot, un gaz utilizat ca anestezic de către unii dentişti, produce toleranţă la opiacee şi de aceea trebuie să includă mecanisme neuronale similare.

Marijuana nu prea se încadrează cu uşurinţă la nicio clasificare. Acţiunea sa chimică este unică, afectând în mare parte cortexul cerebral şi hipocampusul din creier. Substanţele chimice care blochează receptorii canabinoizi se pot dovedi utili ca medicamente anti-obezitate.

Psihedelicele precum LSD produc experienţe dramatice, asemănătoare viselor. MDMA (ecstasy) a devenit un drog recreaţional popular. Utilizatorii relatează adesea că îi face să se simtă ca şi cum „ar iubi pe toată lumea”. MDMA are un procent de toxicitate mai puţin periculos decât al alcoolului, când toxicitatea se referă la moarte. Totuşi, experimentele pe animale sugerează că MDMA poate fi neurotoxic (toxic pentru neuroni) la o doză triplă de drog.