MarijuanaCei care încearcă pentru prima oară marijuana pot să nu simtă nimic, dacă nu cumva iau o formă concentrată a drogului. A doua sau a treia oară ei pot resimţi schimbări profunde în conştiinţă. Culorile pot părea mai puternice, muzica mai vie, glumele mai amuzante.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a V-a: Drogurile psihoactive) - Efectele marijuanei

Mulţi experimentează dorinţa de a mânca. Această asociaţie foarte cunoscută între consumul de canabis şi mâncare i-a determinat pe oamenii de ştiinţă să caute compuşi care afectează apetitul prin blocarea receptorilor canabinoizi din creier. O echipă de zece oameni de ştiinţă de la Departamentul de Psihologie de la Universitatea din Connecticut au descoperit că antagoniştii receptorilor canabinoizi (substanţe care blochează acţiunea receptorilor cananoizi) au redus într-adevăr consumul de mâncare la cobai (McLaughlin, Winston, Swezey, Wisniecki, Aberman, Tardif, Betz, Ishiwari, Makriyannis şi Salamone, 2003).

Cercetările efectuate asupra şoarecilor şi a şobolanilor arată „efectul anti-agresiune” al marijuanei (Miczek, 1978). Violenţa în rândul fumătorilor de marijuana este rară, în cazul în care nu este combinată cu alte droguri precum alcoolul sau canabisul. Celebrul raport al comisiei La Guardia din 1930 a observat cu surpriză că locuitorii din Harlem care fumau jointuri puteau fi găsiţi mai degrabă pe acoperişurile clădirilor, vorbind despre frumuseţea cerului nopţii, decât făcând infracţiuni.

În 1969, cercetătorii de la Institutul Naţional de Sănătate Mentală au considerat că este necesară realizarea unui „studiu multi-disciplinar, pe termen lung, asupra fumătorilor cronici de marijuana care nu luau şi alte droguri”. A rezultat astfel un studiu de doi ani care a inclus peste 2000 de fumători de marijuana din Jamaica. Marijuana fusese folosită de peste 100 de ani în Jamaica şi aproape 60% din bărbaţii muncitori din zonele rurale o fumau, de obicei amestecată cu tutun. Ganja din Jamaica (marijuana) este o varietate puternică. Şi femeile şi copiii folosesc drogul, dar de obicei îl consumă sub formă de ceaiuri şi tonice.

În studiul din Jamaica, 30 de bărbaţi care fumau ganja au fost comparaţi cu 30 de bărbaţi nefumători, de aceeaşi vârstă. Bărbaţii din grupul fumătorilor de ganja cântăreau în medie cu 3 kilograme mai puţin şi tindeau să aibă ochii roşii. Pe lângă acestea, au apărut puţine diferenţe în testele biologice şi intelectuale. Nivelurile de testosteron din ambele grupuri erau identice. Singura diferenţă medicală era tendinţa de hipoxie (aportul redus de oxigen în ţesuturi) în grupul fumătorilor de ganja, probabil din cauza monoxidului de carbon rezultat din fum. O altă cercetare a utilizatorilor de marijuana pe termen lung din Costa Rica a produs concluzii similare.

Studiile lui Robert Block şi a colegilor săi în anii 1990 au sugerat că utilizatorii cronici de marijuana ar putea resimţi efecte dăunătoare asupra abilităţilor cognitive (Block & Ghoneim, 1993). Descoperiri similare au fost relatate de Pope şi Yurgelun-Todd (1996). Block a afirmat că aceste descoperiri erau îngrijorătoare, dar a notat: „Dovezi mai consistente, mai extensive ale deficitului cognitiv sunt asociate mai mult cu consumul excesiv de alcool comparativ cu marijuana” (Block, 1996, p.560).

O discuţie asupra problemei realizată de Block, scrisă ca editorial pentru Journal of the American Medical Association (JAMA)  poate fi găsită aici: http://www.druglibrary.org/schaffer/hemp/medical/block.htm.