Marijuana derivă de la planta cannabis sativa sau cannabis indicus. De-a lungul istoriei a fost fumată, pusă în ceaiuri sau mestecată. Începând cu anii 1990, vaporizarea sau volatilizarea (extragerea ingredientelor active cu aer fierbinte) a devenit foarte comună.
Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a V-a: Drogurile psihoactive) - Marijuana
Fumarea marijuanei a atins apogeul în S.U.A în timpul anilor 1960 şi la începutul anilor 1970, când soldaţii, muncitorii şi studenţii au folosit-o cu preponderenţă. Nivelul general de consum în S.U.A a scăzut în anii 1980, s-a ridicat la începutul anilor 1990, a scăzut iar şi a crescut iar în anii 2000.
Unele droguri, precum PCP şi methaqualone, par avea un apogeu al utilizării şi apoi dispar. Acestea necesită fabricarea componentelor cheie în laboratoare sofisticate. De aceea guvernele se asociază cu companiile farmaceutice pentru a elimina accesul la ingredientele de bază. Alte droguri, precum heroina, cocaina şi marijuana, nu au nevoie de substanţe chimice sofisticate. Popularitatea lor creşte în cicluri ce depind de factori ca disponibilitatea, costul, eforturile reprezentanţilor legii şi modul în care drogurile sunt prezentate în mass-media.
Marijuana se aseamănă cu o substanţă din creier numită anandamidă, descoperită în 1988. Cercetătorii care au descoperit anandamida au concluzionat că este responsabilă de consolidarea efectelor marijuanei. Au inclus cuvântul ananda (termenul în Sanscrită pentru beatitudine) în denumirea substanţei. Oamenii de ştiinţă folosesc termenul de canabinoizi pentru a descrie anandamida şi compuşii psihoactivi asemănători găsiţi în marijuana. Canabinoizii apar în zonele creierului precum lobii frontali şi hipocampul, un tipar diferit de celelalte droguri psihoactive. Receptorii pentru aceste substanţe se găsesc atât în creier cât şi în splină la multe specii, de la ariciul de mare şi şobolani, la oameni, sugerând „un sistem de semnalare străvechi şi răspândit pentru organisme” (Pennisis, 1993).
O specie mutantă de şoareci nu are receptori pentru anandamidă şi compuşii asemănători (receptorii centrali canabinoizi). Prin urmare, nu răspund la drogurile canabinoide. Nu răspund bine nici la opiacee, iar dacă sunt forţaţi să devină dependenţi de opiacee, resimt foarte puţine simptome de sevraj. Cercetătorii sugerează că pot fi create droguri care să-i ajute pe dependenţii de heroină prin blocarea receptorilor centrali canabinoizi (Ledent, Valverde, Cossu, Petitet, Aubert, Beslot, Bohme, Imperato, Pedrazzini, Roques, Vassart, Fratta & Parmentier, 1999).
